„CEA DE-A TREIA CALE ” ECONOMICÃ-PRIVIRE ISTORICÃ DE ANSAMBLU


Imagine      

         Secolul XX a fost dominat de două modele de dezvoltare economică: capitalismul şi socialismul.Tot secolul XX a adus în atenţie faptul că societatea se poate dezvolta şi altfel ,asistând în acest sens la primele lucrări de specialitate care promovează doctrina socio-economică a distributismului,prin contribuţia scriitorilor britanici Gilbert Keith Chesterton şi Hilaire Belloc.Ideea de bază a acestei doctrine este o societate dreaptă ,în care proprietatea privată să fie corect distribuită.

**
Dreptatea socială a reprezentat o problemă de luat în calcul încă din perioada polisului
grecesc,concept intens dezbătut de către filozofii Antichităţii.Aristotel vorbeşte în lucrarea „Politica” despre rolul cetăţii,anume acela de a realiza fericirea comună a cetăţenilor,admiţând totuşi că nu există un model universal de cetate ideală.Acesta diferenţiază cetăţile după principiul corectitudini împărţirii bunurilor.Lucrarea :”Etica Nicomahică „aduce în discuţie conceptul de dreptate distributivă,ce este definită ca „impartirea bunurilor în baza meritului personal”.Stilul de viaţă simplu şi nepretenţios al vechilor greci,precum şi valorile în care credeau (libertatea şi demnitatea individului) sunt argumente care ne fac să credem că era posibilă realizarea justiţiei sociale în Grecia Antică.

***
Romanii,în schimb,au fost primul model de civilizatie complexă.În  timp ce grecul își făurea cetatea după imaginea lumii,romanul dorea să își făurească lumea după imaginea cetății.Stilul de viață al acestora era disciplinat ,aspru și egoist;romanii căutându-și hrana în exterior.Așa se explică extinderea Romei începând cu secolele III-II î.Hr. ,la început din necesități morale (apărarea onoarei) și ulterior doar din dorința nestăvilită de expansiune.Din acest punct,valorile civilizațiilor antice suferă mutații considerabile ,schimbările din viața socială și alterarea mentalităților în Roma Antică susținând acest fapt.Dreptatea distributivă era imposibil de realizat în condițiile în care nobilimea îmbogățită în urma războaielor de cucerire punea stăpânire pe cea mai mare parte a pământurilor,iar micii proprietari de pământ se ruinau.Sclavii aduși din provinciile cucerite se înmulțesc și sunt preferați de către nobili ca forță de muncă ieftină.O întreagă clasă de mijloc începe să dispară .Așezările urbane devin din ce în ce mai populate prin atragerea cetățenilor rămăși fără resurse materiale ,care cereau ajutor statului .De aici avem expresia „paine și circ” (lat.panem et circenses ) de la poetul latin Decimus Juvenalis ,care sesiza decăderea poporului roman.Consulii romani,pentru a-și spori popularitatea, ofereau mijloace minime de subzistență săracilor și spectacole de circ gratuite. (acestea le cunoaștem în prezent sub numele de mijloace non-economice de restabilire a echilibrului:ajutorul social de exemplu ). Această realitate socială va domina civilizația romană până la sfârșiturile sale,cu toată strălucirea acesteia din perioada secolului lui Augustus si a cuceririlor din timpul lui Traian.Conditile istorice ale ș migrației popoarelor și crizei
Imperiului Roman din secolul IV vor aduce ruptura din 395 și apoi inevitabilul sfârșit al Imperiului Roman de Apus din 476.În ultima perioadă a Imperiului Roman observăm o situație economică precară,care se dorea a fi rezolvată cu soluții folosite și astăzi:pentru echilibrarea bugetului statului ,erau mărite impozitele fermierilor ,fiind afectată categoria proprietarilor mici și mijlocii, în timp ce celor foarte bogați nu li se pretindea să contribuie la această încercare de rezolvare a impasului economic.

****
Evul mediu va aduce pe ruinele fostului Imperiului Roman un Occident fărâmițat și un Orient în care supraviețuia surprinzător Imperiul Bizantin.Dacă în Occident se dezvolta sistemul economic al feudalismului ,în Orient se continua tradiția romanității imperiale,dar cu organizare grecească.Toate acestea sub liantul reprezentat de religia creștină ce a unificat cultura medievală europeană. Civilizația medievală prezintă prin modelul de economie naturală al feudalismul un prim model de repartizare echitabilă a proprietății și mijloacelor de producție,susținut de doctrina distributismului.O economie superioară celei slavagiste,în care beneficiarii acesteia erau interesați de sporirea producției prin faptul că o parte revenea țăranilor.Munca reprezenta astfel o forma definitorie de existenţa.Chiar și civilizația complexă a Bizanțului a fost caracterizată de stabilitate prin respectarea acestor reguli.Exemplul menținerii Imperiului Bizantin pe timp de un mileniu este dat în prezent că soluție de menținere a Uniunii Europene,datorită similitudinilor dintre cele două modele de civilizație complexă:teritoriu multietnic,monedă unică,economii locale diferite.

*****

               John Chrysostom Mėdaille ,un susținător al teoriei distributiste al timpurilor noastre ,consideră că un moment de cotitură în ceea ce privește forma proprietății a fost secolul XVI ,când proprietățile mănăstirilor au fost confiscate și trecute în proprietatea nobililor care nu mai erau mulțumiți de veniturile obținute din arendarea pământurilor către țărani.Apare o clasă de nobili care acumulează averi uriașe ,cu o influență politică și economică în creștere.Drept consecință ,se instalează o situație asemănătoare cu cea din ultimele secole ale Imperiului Roman :pauperizarea țăranilor care se îndreptau spre orașe,creșterea impozitelor în scopul susținerii războaielor tot mai dese.Europa trecea printr-o criză economică destul de gravă la mijlocul secolului XVII ,peste care se suprapunea criza politică prin instaurarea absolutismului monarhic.

******
Epoca modernă,cu toate schimbările sociale aduse de Iluminism și Revoluțiile burgheze
consolidează rolul sistemului economic al capitalismului în definirea societății europene pentru
următoarele secole.Triumful raționalității îi determină pe oameni să fie conștienți că trebuie să își găsească resursele prin calcularea tuturor posibilităților.Revoluția agrară din secolul XVIII a fost o consecință asigurării accesului la pământuri pentru toți fermierii.Concomitent cu aceasta,revoluția industrială a determinat producția de masă și creșterea puterii de cumpărare.În Europa Occidentală se contura noua societate modernă.
Din păcate,asistăm la o nouă răsturnare de situație :revoluția industrială a adus pe termen scurt o relativă prosperitate ,dar perfecționarea continuă a mecanizării producției a dus la devalorizarea forței de muncă pentru fabrici și la ruinarea micilor meșteșugari și negustori.Orașele suprapopulate aveau un procent mare de săraci care trăiau din mila publică.Ca reacție,apar teoriile socialiste care condamnau repartiția inegală a profitului și consolidarea noii clase sociale a burgheziei industriale.Socialismul ,care susținea edificarea unei societăți comuniste prin victoria proletarilor asupra clasei exploatatoare ,s-a dovedit a fi utopic.În fond,nici capitalismul și nici socialismul nu rezolvau repartizarea proprietății,primul o oferea unui grup restrâns ,iar celălalt o punea sub controlul total al statului.

*******
Un alt punct de cotitura al istoriei fixat de către John Chrysostom Mėdaille este a doua
jumătate a secolului XIX,când se instituie forma dominantă a proprietății moderne :corporația.Acesta oferă exemplul companiei americane de căi ferate Sothern Pacific Railroad ,care printr-o decizie a Curții Supreme îi se acordă protecție constituțională conform amendamentului 14.Astfel aceasta devine o corporație în adevăratul sens al cuvântului,o „natiune
independentă și suverană ” în opinia lui John Chrysostom Mėdaille.

********
Doctrina social -economică a distributismului  isi are originea din  enciclica papei Leon al XIII-lea „Rerum Novarum” (Despre lucrurile noi) din 15 mai 1891.Scrisoarea adresată decatre conducătorul Bisericii Catolice avea un conținut în care se abordau probleme de ordin social și
politic,regăsindu-se conceptul de dreptate distributivă.Se făceau recomandări referitoare la
afirmarea dreptului de proprietate,la dreptul muncitorilor de a se organiza în sindicate ,cât și la
relațiile dintre guverne și cetățeni.
Anii ’30 ai secolului XX sunt momentul de afirmare tot mai puternică a teoriei distributiste,în plină depresiune economică.Este momentul în care apare enciclica papei Pius al XI-lea „Quadragesimo Anno”(În al patruzecilea an),titlu care face trimitere la împlinirea a 40 de ani de la enciclica „Rerum Novarum”.Enciclica condamnă atât capitalismul,cât și comunismul și preconizează un alt tip de ordine socială,bazat pe cele două principii ale distributismului :solidaritatea și subsidiaritatea.Modelul de economie dorit trebuia să fie unul bazat pe solidaritate,nu pe concurență (ca în cazul capitalismului),iar deciziile să nu fie luate de către o „entitate superioara” ,când pot fi luate de către „entitati mai mici și inferioare în rang.”.Se dorea o economie la un nivel uman,bazată pe altruism,nu pe egoism.
Scriitorii britanici Gilbert Keith Chesterton și Hilaire Belloc sunt considerați a fi primii
teoreticieni ai distributismului.Aceștia adresau critici virulente asupra capitalismului ,promovând o societate organizată după un model economic diferit,cu rădăcini în tradiția și valorile creștine .Baza acestui model economic sunt cooperativele și micile afaceri de familie,printr-o răspândire cât mai largă a proprietății asupra mijloacelor de producție .Proprietatea este înțeleasă ca sursă de putere și libertate ,iar bunăstarea depinde de cooperarea dintre semeni.

DA,SE POATE!
În perioada interbelică,acest model economic a funcționat în Europa ,inclusiv în România
prin sistemele de cooperative.Ca reprezentanți ai distributismului românesc îi avem pe Ion Mihalache și Virgil Madgearu,politicieni țărăniști,dar nu trebuie uitată nici contribuția economistului Ion Ionescu de la Brad din Transilvania secolului XIX.De menționat că acest model economic a fost susținut de către statul român printr-o legislație favorabilă,fac mărturie în acest sens Codul Cooperației din 1929 prin care se dădea o autonomie deplină a cooperației față de stat și Legea pentru organizarea cooperației din 1935.
În Europa cele mai grăitoare exemple că acest sistem este funcțional sunt Cooperativele Mondragon din Țara Bascilor înființate în anul 1956 și regiunea italiană Emilia Romagna cu sistemul coooperatist care generează un venit mediu cu 25 % mai mare decât restul Italiei și cu 36% mai mult decât media europeană.

$$$$$$$
Neoliberalismul economic și globalizarea din ultima perioadă a secolului XX și începutul secolului XXI au făcut ca acest model economic să intre într-un con de umbră.Însă ,odată cu debutul crizei economice mondiale,tot mai multe voci susțin întoarcerea la o economie locală și
implementarea unei economii civice.Enciclica papei Benedict al XVI-lea „Caritas in Veritate”
(Dragoste în adevăr ) din 7 iulie 2009 recomanda umatorul lucru:

”Pentru a realiză o economie care în viitorul apropiat să reușească să se pună în slujbă binelui comun național și mondial ,este oportun să se aibă în vedere acest înțeles lărgit al inițiativei antreprenoriale”.

.Referinte:
Ovidiu Hurduzeu, John Chrysostom Médaille ,A Treia Forţă  ECONOMIA LIBERTĂŢII.
Renaşterea României profunde ,2009,pg.15-75.

Autor:Costea Adrian

Anunțuri
Categorii: Renaşterea României profunde, SOCIETATE | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.