Pietroasele,o mică Elveţie la poalele Istriţei



Imagine

   Există locuri în România,unde odată ajuns,suferi instantaneu de o amenzie temporară.Într-un sens pozitiv.Realizezi dintr-o dată că lucrurile şi persoanele care te deranjau şi la care te gândeai în mod frecvent în ultima vreme sunt nişte nimicuri.Într-un weekend,ajungi la concluzia că eşti un mare cretin pentru că ai reuşit să acumulezi atâta ură şi resentimente şi să le menţii constante pe o perioadă mare de timp.

Există locuri în România unde cetăţenilor nu le pasă prea mult de cei care conduc ţara sau de motivele pentru care avem criză economică .Într-un loc cu o istorie milenară ca Pietroasele viaţa merge înainte indiferent de deciziile politicienilor.O istorie locală care a dat piesa de rezistenţă a Muzeului Naţional din Bucureşti ,tezaurul „Cloşca cu puii de aur”.

350px-Tezaurul-pietroasa

Aşezată la poalele dealurilor Istriţa,această zonă a avut o importanţă strategică valorificată de romani prin amplasarea castrului în timpul lui Constantin cel Mare (în anii 324-326 d.Hr.),într-o ultimă încercare de a reface stăpânirea în partea de est a imperiului.Se putea supraveghea cu uşurinţă o zonă întinsă,datorită vederii largi asupra actualei Câmpii a Bărăganului.

30-04-11_1511Până la venirea romanilor,dacii au lăsat ca amintire sanctuarul de la Gruiul Dării,pe care am avut ocazia să îl cunosc în anul 2007,când am lucrat pe situl arheologic din satul Pietroasa Mică.Mai jos,este unul dintre zidurile vechii cetăţi dacice,datată din secolulul IV î.Hr ,dar având urme de locuire încă din perioada Neoliticului.

Zidurile cetăţii dacice de la Gruiul Dării

Aş putea afirma că actualii locuitori ai localităţii au ca însuşiri  înţelepciunea vechilor daci,dar şi pragmatismul romanilor.

Este o comună care s-a regăsit printre ultimele zone colectivizate din ţară de către comunişti,în anul 1962.Simţul proprietăţii,dar şi întinsele suprafeţe cultivate cu viţă de vie deţinute de către localnici erau motive pentru care aceştia să se opună „traiului la comun”.

Regimurile politice s-au tot succedat,dar comuna Pietroasele a cunoscut mai tot timpul o relativă prosperitate ,datorată şi de apropierea de oraşe precum Buzău,Ploieşti şi Bucureşti.Aici se construiau case cu etaj şi înainte de 1989 şi se trăia mult mai bine decât în oraşele supuse raţionalizării alimentelor.Nu cunosc prea multe sate din România unde oamenii care părăsiseră satul pe comunism s-au reîntors imediat după Revoluţie,în condiţiile în care acest fenomen este unul recent (migrarea de la oraş la sat),de pe la începutul anilor 2000.

Revoluţia din 1989,fuga,reţinerea şi execuţia cuplului conducător au fost privite de localnici la televizor ca pe un film de acţiune regizat de Sergiu Nicolaescu.Nu se aştepta nimeni la mari schimbări,fusese doar sfârşitul unui experiment nereuşit.Un sfârşit anticipat de bătrânii care se opuseseră colectivizării.

Restul istoriei o cunosc şi eu foarte bine.Am văzut evoluţia acestui loc în decursul anilor,când îl vizitam în vacanţele de vară.Activităţile economice locale,banii veniţi din străinătate,oamenii mutaţi de la oraş au contribuit la apariţia de noi construcţii,multe maşini străine ,case renovate.Ambiţia localnicilor este uimitoare.Aş putea spune că există un „cult al casei”.Pentru asta,sunt dispuşi să facă mari eforturi financiare pentru a mai adăuga un etaj la casă,pentru a o renova sau extinde.

Terenul staţiunii viticole din Pietroasele,înfiinţată în anul 1893

Terenul staţiunii viticole din Pietroasele,înfiinţată în anul 1893

 Cel mai bun ambasador al localităţii (sau mai modern, PR ) este vinul de tămâioasă,un soi de viţă de vie specific românesc.Ţinând cont că vinul a oferit un renume localităţii de sute de ani,ar trebui să fie nu numai ambasador,ci să fie ales direct primar,pe termen nelimitat.În monografia comunei am găsit precizarea că Podgoria Dealu Mare ar fi putut avea aceeaşi notorietate ca regiunea Champagne-Ardenne din Franţa,cu Pietroasele având drept corespondent oraşul Reims.Nu are Catedrala Notre Dame,locul de încoronare al vechilor regi francezi,dar este locul descoperirii unuia dintre cele mai valoroase tezaure din lume.

Zona se bucură de un microclimat mediterenean,particularitate întâlnită în ţara noastră doar pe la Băile Herculane.Migdalul este prezent încă din vechime pe dealurile din împrejurimi şi în curţile oamenilor ,iar smochinul a fost recent aclimatizat cu succes.Iernile sunt mult mai     acceptabile decât în Câmpia Bărăganului,fiind zile în care vântul nici măcar nu adie.Condiţii climatice care te ajută sa fi mai introspectiv,să gândeşti mai profund.Pietroasele este locul unde am citit o carte cap-coadă în numai câteva zile,reuşind mult mai bine să înţeleg mesajul principal transmis de către autor.

****

Sunt sigur că mai există multe mici Elveţii în România.Cert este că acestea pot fi centre de Renaştere a României Profunde.

România nu se va dezvolta niciodată datorită unui Bucureşti supraaglomerat sau din exploatările de gaze de şist ori de aur de la Roşia Montană,ci va reuşi să renască prin contribuţia decisivă a unor centre unde se afirmă cu adevărat spiritul românesc.

Anunțuri
Categorii: Renaşterea României profunde | Etichete: , , , , , | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Pietroasele,o mică Elveţie la poalele Istriţei

  1. CASTRUL ROMAN DE LA PIETROASELE ( JUD. BUZAU )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.