Povestea cartierului Vlașca din Fetești. Sunteți de acord ca acesta să revină la vechiul nume, Elisabeta I?


Strada care coboară spre malul brațului Borcea,numită de localnici „ulă”  (aprilie 2014)

Freelanceri talentati

Străzile perfect perpendiculare ale cartierului Vlașca au fost trasate de ingineri topometriști francezi.
Străzile perfect perpendiculare ale cartierului Vlașca au fost trasate de ingineri topometriști francezi.

Situat în estul municipiului Fetești, cartierul Vlașca nu are o îndelungată istorie,dar povestea înființării acestuia este una deosebit de interesantă. Apariția acestei așezări este legată de construcția sistemului de poduri Fetești-Cernavodă între anii 1890-1895, poduri proiectate de inginerul Anghel Saligny.

Povestea începuturilor cartierului Vlașca este relatată de scriitorul feteștean Radu Munteanu în paginile volumului de proze „Îmblânzirea minotaurului”, lansat în mai 2013. Cartea este „un sfert monografie și trei sferturi cronică de familie”, conform recenziei din revista ialomițeană de cultură Helis. Marea calitate a autorului estea aceea de a îmbina istoria cunoscută cu întâmplari povestite de către părinți,bunici sau străbunici, personajele principale ale narațiunii. De aceea  stilul în care este scrisă, mult mai atrăgător decât o monografie realizată de un istoric, o face usor accesibilă publicului larg.

Așadar,istoria cartierului „Elisabeta I”(sau „Regina Elisabeta” conform altor surse) începe odată cu festivitatea de inaugurare a construcției podului de pe peste brațul Borcea,din data de 9 octombrie 1890. Era pusă piatra de temelie la baza primului pilon.

Regele Carol I și regina Elisabeta luau parte la ceremonie.Garda regală era, și ea, prezentăÎnălțătorul eveniment,frumusețea locurilor și solemnitatea deosebită îndemnau la exaltare. Garda vorbea regelui.Tânără la 1877, acum îmbătrânea. Pensionarea venea ca o adiere de toamnă târzie,răscolitoare de frunze îngălbenite:

Unitate de gardă participantă la războiul de independență-sursa ww.mapn.ro

Unitate de gardă participantă la războiul de independență-sursa: http://www.mapn.ro

-Maiestate,vrem să înlocuim sabia și cazarma cu plugul și bucata noastră de pământ.Este timpul !..Regele primea ruga gărzii. Între calea ferată ce urma a se construi,și satul Stelnica zărit în aval,dincolo de întinderea pustie în care coama Briciului se ridica precum o cocoașă de dromader,era loc bun și destul.

Malurile Briciului,Stelnica.Acestea sunt zărite de la o distanță de aproximativ 3-4 km,din zona unde se afla podul peste brațul Borcea.
Malurile Briciului,Stelnica.Acestea sunt zărite de la o distanță de aproximativ 3-4 km,din zona unde se află podul de  peste brațul Borcea.

Regina primea sarcina de a desăvârși acest proiect: improprietărirea Gărzii Regale. (Notă: împroprietărirea a avut loc în anul 1901).Așezarea primea numele de Elisabeta I și devenea o prelungire spre fluviu a comunei Fetești.

Garda regală a regelui Caro I,sursa: www.mapn.ro

Garda regală a regelui Caro I,sursa: http://www.mapn.ro

(Radu Munteanu, Îmblânzirea minotaurului, pg.10)

Din ceea ce rezultă din această povestire,s-ar crede că o parte din actualii locuitori ai cartierului Vlașca ar putea fi descendenții acelor ofițeri trecuți în rezervă din garda regală  a lui Carol I, împropretăriți aici în anul 1901. Însă regele doar le-a oferit alternativa de a se așeza în spațiul nelocuit aflat între calea ferată și satul Stelnica.În timp, o mare parte dintre aceștia au preferat să își vândă loturile primite și să plece spre locurile de baștină.
Cartierul s-a dezvoltat progresiv, fiind populat continuu cu lucrători la căile ferate din localitate,si mai târziu cu familii de țigani ursari ce proveneau din  județul Vlașca. (o veche denumire slavă ce se traduce prin „țara vlahilor”). În centrul noii așezări apăruseră o școală (construită în anul 1912,în anul 1914 fiind ținute primele cursuri-actuala școală nr.4 din Fetești) și o biserică. Strada principală (acum strada Mihail Sadoveanu) se afla în prelungirea vechiului „drum al orașului” ce făcea legătura cu localitatea Stelnica,trecând pe deasupra dealului Briciului.(Ion Munteanu,Istoria veche a Stelnicii). Numele cartierului, Elisabeta I, este menționat până în anul 1924, când zona aflată pe malul brațului Borcea începe să fie cunoscută mai mult sub numele de Vlașca. Se presupune că noii veniți,așezați în locul dintre școală și hotarul cu Stelnica, au influențat schimbarea denumirii cartierului,ceea ce este greu de crezut. Nici moartea reginei consort a României, din anul 1916, nu poate fi o cauză a acestei schimbări de denumire, ba chiar dimpotrivă.
 
 

Anunțuri
Categorii: Historia magistra vitae | Etichete: , , , , , | 6 comentarii

Navigare în articol

6 gânduri despre „Povestea cartierului Vlașca din Fetești. Sunteți de acord ca acesta să revină la vechiul nume, Elisabeta I?

  1. bunea aura

    ar fi frumos sa se asfalteze şi drumurile ın acest cartier,aşa ar mai da putina valoare şi atunci i-ar sta şi bine cu numele de regina aşa cum se planuieşte…..

  2. Lili Ana

    Daca vine regele Mihai si donează niște bani pentru înfrumusețarea cartierului atunci, de ce nu? Si, apropo despre denumirea Vlașca. Eu am învățat la scoală, pe vremea când exista un manual special făcut pentru fiecare județ, ca denumirea de Vlașca vine de la oamenii ce au venit din zona Vlașca de Argeș. Într-o perioadă, când datorita secetei multi oameni au murit in zonele acelea, comuniștii au luat hotărârea sa-i mute din locurile lor de baștină acolo unde putea fi hrăniți. Asa au ajuns vlăscenii la Fetești.Țiganii au apărut mult mai târziu. S-a dat un ordin prin care toți locuitorii sa aibă un domiciliu stabil si le-a interzis țiganilor sa se mai plimbe cu cortul in căruțele lor. Prin urmare, țiganii găsiți in perioada aceea, nomazi, au fost forțați sa locuiască in Vlașca, Le-au construit case bune, zdravene, pe gratis (de fapt le-au confiscat aurul) si oamenii dormeau in bătătură in corturi si lăsau caii sa doarmă in case. Multi ani a durat pana când i-au convins sa doarmă in casele lor.

    • Interesantă treaba cu manualul pentru fiecare județ.Îmi puteți da mai multe detalii?Deci se studia în acest fel și istoria locală.Ce spuneți dumneavoastră este adevărat.Treaba asta s-a întâmplat prin anii ’50,când cu „ajutorul” militienilor, țiganii s-au stabilit într-un loc.Din cauza asta avem azi numele de familie gen „Mihai” sau „Stanescu'”pt ca ei nu detineau acte de identitate si nici nume conform legislatiei românesti.

  3. Manualul era doar de geografie, nu si de istorie. Se chema „Geografia judetului Ialomita” si se preda in scoala primara, clasa a patra. Cat despre istoria numelor cartierului, nici un cuvant. Daca aveai noroc de un prof de istorie-geografie competent si cu drag de meserie, aflai cate ceva. Manualul era doar comunist, axat pe CAP-uri si IAS-uri si desigur pe marile realizari ale epocii de aur. Aflai productia de porcine si numarul de gaini care fac oo…

  4. Pentru că ai pomenit despre cartea autorului Radu Munteanu, ÎMBLÂNZIREA MINOTAURULUI, şi pentru că multe din povestirile de acolo sunt întâmplări petrecute pe meleagurile Stelnicii, ea a fost lansată în 10 mai 2013, la ZIUA BIBLIOTECII ” ION GHELU DESTELNICA”.

    • Am luat data trecută de la dumneavoastră un exemplar al cărții domnului Munteanu,când o să am mai mult timp liber,o să citesc și povestirile legate de Stelnica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.