Spionajul în Roma Antică, de la generator de putere la factor destabilizator- o interesantă perspectivă istorică


Romanii au avut marea calitate de a-și învinge adversarii cu propriile lor arme, în timpul războaielor punice,care vor conferi Republicii Romane statutul de hegemonă în bazinul Mării Mediterane.Inițial, cartaginezii au deținut superioritatea informațională în cel de-al doilea război punic (218-201 î.Hr.), Hanibal reușind să infiltreze spioni în armata romană. În acest context,au fost obținute victoriile de la Lacul Trasimene (217 î.Hr.) și de la Cannae (216 î.Hr.),unde romanii au fost chiar superiori numeric.Cu toate acestea, Hanibal nu a profitat de avantajul considerabil avut la debutul conflictului.Cartaginezii se opresc la porțile Romei în 211 î.Hr., oferind romanilor neașteptata oportunitate de a se reface.Un an mai târziu,Publius Cornelius Scipio devine comandant al forțelor armate din Hispania,din anul 205 î.Hr. fiind ales consul cu unanimitate de voturi. Scipio Africanul va folosi tehnicile lui Hanibal pentru a invada Nordul Africii,fiind trimiși spioni în misiuni de recunoaștere a taberelor militare inamice. Inovația adusă de către acesta a fost folosirea informatorilor sub acoperire,centurioni deghizați în sclavi însoțindu-l pe generalul Gaius Laelius într-o vizită la regele Numidiei, Syphax (care de-a lungul războiului, a oscilat între statutul de aliat și cel de inamic al Romei). Cât timp cei doi au discutat despre încheierea unui tratat de pace, spionii romani au cules date de pe teren,informațiile obținute ajutându-l pe conducătorul roman să ajungă la concluzia că un atac pe timp de noapte ar putea fi alegerea perfectă. În acest fel,o bună cunoaștere a teritoriului inamic a contribuit decisiv la câștigarea ultimelor două confruntări majore,cea de pe Câmpia Bagradas (203 î.Hr.),respectiv bătălia de la Zama (202 î.Hr.).Astfel,se poate afirma faptul că războaiele punice au fost primele din istorie decise de duelul structurilor de informații.

În următoarele secole,în Roma Antică se cristalizează ceea ce am numi astăzi,o comunitate de informații. Este dezvoltată o cultură a spionajului,un detaliu interesant fiind acela că fiecare aristocrat roman avea propria rețea de informatori,pentru a cunoaște în permanență situația din Senat.Ulterior,aceste rețele private vor evolua spre o organizație de informații la nivel central,care trebuia să servească interesele politicii externe a imperiului.(de menționat că această evoluție a fost una anevoioasă,din cauza opoziției vehemente a aristocrației romane).Primul serviciu secret oficial a fost constituit dintr-un corp de ofițeri ce se ocupau cu aprovizionarea cu grâne,numiți frumentarii, în timpul împăratului Domițian (81-96), sau după alte ipoteze, Hadrian (117-138) fiind cel care a luat această decizie.

 O condiție sine qua non pentru construirea unui sistem de spionaj bine pus la punct era existența canalelor de comunicare,care să asigure circulația informațiilor cu caracter diplomatic și militar în imperiu.Aici,Octavian Augustus și-a adus o importantă contribuție,implementând din secolul I î.Hr. un serviciu de poștă și mesagerie numit cursus publicus. Era exact ceea ce lipsea romanilor,perșii și babilonienii deținând cu mult timp înaintea lor sisteme de transport a informațiilor,administrate la nivel central,menite să asigure securitatea monarhului și stabilitatea statului.Pentru a putea controla circulația informației în imperiu, împărații romani au oferit atribuții de curierat,dar și de spionaj extern,unor membri din garda personală,numiți speculatores(observatori).A nu se confunda cu Garda Pretoriană,deoarece în aceste gărzi personale ale împăratului erau recrutați germani proveniți din regiuni îndepărtate ale Imperiului. (Exemplu Germani Corpore Custodes,din timpul dinastiei iulio-claudiene).

 Subordonarea totală a activității de informații față de împărat a avut o serie de consecințe negative,de ordin moral,speculatores sau frumentarii transformându-se de fapt într-o poliție politică. În numele securității statale,aceștia au fost implicați în acțiuni ca anihilarea și asasinarea adversarilor politici sau persecuția creștinilor.Frumentarii colaborau în Roma cu forțele de poliție,având dreptul de a face cercetări și arestări.Din acest motiv,oprobriul public nu a întârziat să apară: oamenii trăiau într-un climat de teamă, spionii fiind prezenți în toate provinciile Imperiului.Cetățeanul simplu evita să mai gândească și să se exprime liber.Abuzurile frumentarii ating paroxismul în secolul III d.Hr., când comportamentul lor devine comparabil cu cel al unei armate invadatoare: intrau în sate sub pretextul că urmăreau anumiți infractori și pretindeau sume de bani de la localnici. Dioclețian a fost cel care,în urma numeroaselor reclamații primite, a realizat o reformă a structurilor de informații,înlocuind frumentarii cu agentes in rebus,un serviciu demilitarizat și cu o autonomie mai mare decât cel precedent.(nu mai era sub jurisdicția prefectului Gărzii Pretoriene).Agentes in rebus erau civili,având  statutul de funcționari publici.Instituționalizarea acestui serviciu a dus la creșterea numărului de agenți,ajungând oficial la 1200.Acestea au fost de fapt singurele schimbări aduse de către Dioclețian,noul serviciu secret continuând pe aceeași linie impusă de frumentarii.

Romanii au preluat de la alte civilizații cu care au intrat în contact și au perfecționat aceste tehnici de obținere a superiorității informaționale. Însă folosirea lor necorespunzătoare a avut efecte inverse decât cele scontate,ceea ce ar trebui să fie o lecție importantă a trecutului. În secolele IV-V,când Imperiul începea să fie destabilizat de atacurile populațiilor barbare,activitățile de informații au continuat să fie orientate mai mult spre interior.Cea mai bună concluzie este oferită de către autoarea lucrării “Intelligences activities in Ancient Rome”, col.Rose Mary Sheldon:

“În mod ironic,cu toată reputația lor de constructori de imperii,romanii nu au fost niciodată la fel de buni în supravegherea dușmanilor,precum au fost în spionarea lor reciprocă”

 

SURSA: http://www.historynet.com/espionage-in-ancient-rome.htm

    

Anunțuri
Categorii: Historia magistra vitae | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: