Evenimentul de la 23 august 1944, privit dintr-o altă perspectivă


Începând cu februarie 1943, odată cu înfrângerea de la Stalingrad şi eşecul războiului-fulger al Germaniei, SSI va adopta o altă abordare, numită de istoricul Cristian Troncotă „un joc pe mai multe tablouri”.

În continuare, mă voi concentra asupra situaţiei de pe plan intern. Încă din anul 1941, germanii ceruseră arestarea liderilor liberali şi tărănişti. Văzând că românii nu cedează la presiunile lor, au fost iniţiate de Gestapo acţiuni de spionaj şi supraveghere a fruntaşilor opoziţiei politice, neautorizate de mareşalul Ion Antonescu. În aceste condiţii, şeful SSI a replicat prin organizarea unor acţiuni discrete care vizau protejarea opoziţiei faţă de germani.

Este prezentat cazul preşedintelui Partidului Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu, care era urmărit de poliţia secretă germană. Prin intervenţia Serviciului Special de Informaţii, au fost arestaţi la Sibiu agenţi ai Gestapo-ului, aflaţi într-un automobil ce staţiona în faţa casei sale. Aceasta era de fapt o dublă manevră a lui Eugen Cristescu: supravegherea politicienilor care aveau alte concepţii decât conducătorul statului era realizată oricum, prin misiunile atribuite Grupei Politice din Secţia a II-a Contrainformaţii.

Era realizată o supraveghere discretă chiar şi a Palatului Regal, care consta în interceptarea convorbirilor telefonice ale Regelui şi ale tuturor persoanelor apropiate Casei Regale. În legătură cu această misiune, este important de citat opinia lui Eugen Cristescu, extrasă dintr-o discuţie avută cu Traian Borcescu (şef al secţiei de contrainformaţii, director general- interimar al SSI după 23 august 1944):
„Nu urmărim pe M.S. Regele, pe M.S. Regina Mamă, ci clica de politicieni, care vor să profite de lipsa de experienţă a M.S. Regelui pentru a schimba politica Mareşalului. El va şti să ne ducă la izbândă, indiferent cu cine a început războiul şi cu cine îl va termina”.

Nu mai este nevoie de a demonstra că acuzaţiile de trădare a mareşalului Ion Antonescu şi complicitate cu regele Mihai la realizarea actului de la 23 august 1944, aduse lui Eugen Cristescu de Tribunalul Poporului în 1946, au fost nefondate. Argumentul prezentat de Cristian Troncotă este mai mult decât convingător: „În primul rând, militarii români, indiferent de grade sau de instituţia în care-şi desfăşuraseră activitatea (armată, jandarmerie, S.S.I.) au reacţionat în mod firesc faţă de actul de la 23 august 1944, în sensul că s-au alăturat din primul moment şi fără şovăire noii orientări politicie şi strategico-militare a României. De altfel, încă din 1943, S.S.I.-ul sprijinise eforturile diplomaţiei româneşti (atât ale guvernului cât şi ale opoziţiei) în purtarea trativelor secrete cu Aliaţii pentru armistiţiu.”

Un lucru este cert: în anul 1944, se simţea nevoia unei schimbări la nivelul vieţii politico-militare din România. Rămânea totuşi nostalgia zilelor eroice în care mareşalul Ion Antonescu ordonase trecerea Prutului, iar apoi Armata Română reuşise în numai o lună să readucă în teritoriul statului român Basarabia şi Bucovina de Nord. Mulţi dintre militari regretau momentele de glorie ale României din anul 1941, când la Bucureşti, pe data de 8 noiembrie, era organizată Parada Victoriei, în cinstea victoriei trupelor Armatei Române din bătălia de la Odessa. Cu toate acestea, onoarea militară obligă la efectuarea serviciului cu aceeaşi corectitudine şi conştiinciozitate, indiferent de deciziile luate de oamenii din conducerea statului. Este relevantă în acest sens declaraţia lui Gheorghe Cristescu (fratele lui Eugen Cristescu, şef de direcţie centrală în SSI), din cadrul unei conferinţe cu personalul SSI, din data de 23 august 1944:

„SSI este o instituţie de stat în serviciul ţării şi pentru servirea patriei. Patria este acolo unde se află Maiestatea Sa Regele, Guvernul, Armata şi Drapelul”.

În legătură cu actul de la 23 august 1944, Cristian Troncotă face anumite precizări, de care ar trebui să se ţină cont. Sincer să fiu, nu am mai vazut acest mod de a pune problema în niciun studiu care a tratat subiectul schimbării produse în anul 1944. Opinia istoricului este următoarea: decizia regelui Mihai de a-l demite pe Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Antonescu, a fost fundamentată de un drept al monarhului constituţional, prevăzut în decretul nr. 3072 din 6 septembrie 1940, articolul II, litera e: „El [Regele] numeşte pe Primul-ministru, însărcinat cu depline”. Ion Antonescu a fost înlocuit tot cu un militar, generalul Constantin Sănătescu, în contextul pierderilor dezastroase suferite de armata română pe Frontul de Est.

Să nu uităm de precedentul creat de tatăl său, Carol al II-lea, care s-a implicat în multe situaţii în viaţa politică a României interbelice, influenţând desele schimbări de guverne. Desigur, acest lucru se întâmpla pe timp de pace, în timp ce decizia regelui Mihai a fost motivată de eşecurile de pe câmpul de luptă. O altă ipoteză ar putea fi modelul oferit de regele Italiei, Victor Emmanuel al III-a, care pe 25 iulie 1943 a solicitat arestarea liderului fascist Benito Mussolini, invocând acelaşi motiv: insuccesele militare. Noul conducător, mareşalul Pietro Badoglio, a orientat ţara spre alianţa cu Naţiunile Unite. Scenariu care a fost pus în aplicare şi în România, un an mai târziu.

Este important de evidenţiat şi atitudinea demnă, avută de Ion Antonescu, în perioada imediat următoare evenimentului din 23 august. Patru zile mai târziu, în cadrul unei întâlniri cu Traian Borcescu, noul director al SSI, acesta afirma că ostaşii români trebuie să lupte cu aceeaşi vitejie pentru eliberarea Nord-Vestului Transilvaniei, la fel cum o făcuseră şi pe Frontul de Est, invitând la păstrarea unităţii şi coeziunii Armatei Române. Era clar că depăşise momentul demiterii sale din funcţie, punând interesul naţional deasupra intereselor personale.

Continuarea aici

Anunțuri
Categorii: Istoria spionajului românesc, Uncategorized | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.