Divertisment

 
 

Selecții din Revista Cinema (1938-1939). Galerie Foto


MM

Anunțuri
Categorii: Divertisment, Historia magistra vitae | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

AMARA


Categorii: Divertisment, Uncategorized | Lasă un comentariu

Polițistul de promiscuitate de la Țăndărei


Ο deosebită amploare au luat-o în ultima vreme acțiunile desfășurate în școli de către agenți a Poliției Române. Pentru unii dintre ei, acestea reprezintă niște nesperate ocazii de a-și regla conturile cu profesorii lor din trecut. Nu contează că superiorii i-au trimis acolo cu un alt scop: trebuie răzbunată cu orice preț corigența de la matematică din clasa a șaptea.

Vă vine să credeți sau nu, au existat vremuri în care elevii nu aveau telefon cu cameră încorporată și nici drepturi. Aveau în schimb viață socială. Cine a fost prea ipocrit pentru a-și accepta trecutul, a ajuns polițist, ziarist sau politician.

Eu am dat de unul care este posibil să fi fost persecutat de profa sau proful de istorie din generală. Fiind profesor de gimnaziu, eram ținta perfectă pentru el. Silent, but deadly, tipul și-a îndeplinit misiunea. Și nu cea dată de superiori.

Cameron-Diaz-Bad-Teacher-film-728x409

Cameron Diaz, singura profă pentru care mi-aș risca vreodată locul de muncă

În urmă cu două săptămâni, îmi intră la oră. Clasa susținea un test la cultură civică. Îl invit să ia loc la catedră, pentru a completa un proces verbal. Cât timp scrie, mă întreabă insistent ce satisfacții îmi oferă această profesie. L-aș fi întrebat și eu ce dracu’ căuta la ora mea, ca să fim chit la întrebări inutile. Prietene, amândoi suntem bugetari. Numai că eu sunt cel cu mai multă școală și cu mai puține ore muncite într-o săptămână. Știu că e dureros pentru tine. Atât muncea și boul ăla care n-a vrut să te treacă.

Iese din sala de clasă fără a avea măcar un dialog cu elevii. Nu ei erau în joc; ci eu. Lipseau totuși pramatiile clasei (vreo trei repetenți și doi mutați disciplinar), situație convenabilă pentru toate părțile implicate. Cât timp gunoiul este băgat sub preș, toată lumea e fericită.


Din nefericire, tocmai capacitatea de a ascunde gunoiul sub preș îmi lipsește. Un atribut esențial pentru a deveni un profesor de succes în sistemul de învățământ românesc. Sunt mai degrabă genul care pune pungi cu rahat de câine pe pragul caselor, le dă foc și sună la ușă (sunt sigur că ați văzut-o în filmele americane). Îmi place să studiez reacțiile oamenilor.

Sunt prea justițiar, vertical, cerebral și în același timp neconvențional, radical și exclusivist pentru a fi un bun profesor. Rezist la stres, dar cedez la mârlănie. Puncte slabe vizibile chiar și pentru elevul mai puțin dotat intelectual. Deficiențe exploatate de către colegii de cancelarie cu mintea odihnită, care duc o luptă continuă pentru recunoașterea statutului socio-profesional.

Am tupeul să mă consider intelectual cu studii superioare, care și-a dobândit statutul de cadru didactic în urma promovării unor examene destul de dificile. Nu mai am pentru ce să lupt; am trecut la alt nivel. E timpul să evoluez.

Date fiind condițiile mai sus prezentate, nu e de mirare că am fost o pradă ușoară pentru milițian. Nu a făcut decât să adulmece una dintre pungile cu rahat aruncate de mine, în imprudența care mă caracterizează.

Într-un anume context, am întrebat un elev de clasa a opta dacă profesoara de biologie este doamnă sau domnișoară. Nu o cunosc, nu ne intersectăm în nicio zi prin școală. Să știu și eu cum să mă adresez dacă ne întâlnim. Cine gândește cu capul de sus, mă va crede pe cuvânt. Cine nu, va tresări când îmi va citi următorul enunț: Alte argumente sunt futile.

Pasul următor: sunt chemat în biroul directorului. Garcea este și el prezent; îmi invocă acuzații de hărțuire sexuală prin metoda indirectă. Îi mulțumesc pe această cale, sună chiar original. Mă simt special.

Până aici, datele problemei par bine conturate, dar pudibonderia asta victoriană se bate cap în cap cu o școală de cartier. Ceva nu se leagă. Directorul îmi prezintă problema într-un mod rezonabil: nu își face decât datoria.

Insistența și precipitarea polițistului mă intrigă. “Suntem bărbați, dar..” – așa își începe acesta pledoaria, în timp ce mă invită să mă așez pe un scaun, gest pe care îl dezavuez. Mă conformez totuși, din respect pentru domnul director. Mă ia pe partea legală, cu niște argumente trase de păr. Mă copleșește atitudinea cavalerească a omului în uniformă (notă de subsol-exprimare eufemistică sau pur și simplu ironică).

După această discuție, sunt decis să-mi prezint demisia. Peste câteva zile, o scriu și o las la secretariat. Plec fără să mă uit înapoi dintr-o școală în care se pare că eu eram sursa tuturor problemelor.


Acesta a fost bilanțul activității agentului de poliție la școala din orașul Țăndărei: demisia profesorului de istorie. Într-o țară în care Guvernul a intenționat să elimine această disciplină din orarele elevilor, gestul meu e ca un pârț într-un uragan.

Milițică, ce îmi dorești tu mie, îți doresc și eu ție. Eu nu am datorii decât la bancă; la persoane fizice obișnuiesc să dau totul înapoi. Cât privește instituția pe care o reprezinți, prin ceea ce ai făcut dumneata, Poliția Română își afirmă tot mai mult rolul de braț înarmat al presei aservite care denigrează în mod sistematic profesori și implicit sistemul public de educație. Să nu te miri când ți se va cere să scoți bani din buzunar atunci când vei dori să-ți duci copilul la școala centrală din oraș. Căci, inevitabil, la asta se va ajunge: o pondere tot mai însemnată a sectorului privat în educație.

Neoliberalismul nu se pupă deloc cu cavalerismul tău dezinteresat sau nu. Ne-am întâlnit iar, zilele trecute, în fața secției de poliție. Nu păreai surprins că mi-am dat demisia. Am simțit un pic de satisfacție. Nu te grăbi: satisfacția e moartea dorinței. Mi-ai spus că discuția din biroul directorului a avut un rol constructiv. O fi avut un rol constructiv doar pentru ce ai tu în pantaloni. Ai grijă să nu-i pătezi, că sunt dați de la stat.

Mi-am adus aminte de Marian Godină, care avea o slabiciune dusă la extrem pentru complimentele primite din partea scriitoarelor pe Facebook. Nu pot să-ți uit zâmbetul languros și privirea libidinoasă atunci când ai menționat despre iminenta reclamație a profesoarei vizate de indiscreția mea involuntară. M-a înfiorat! Mai angajați femei în secțiile de poliție, că e groasă treaba.


Cu ce rămân de la școala din Țăndărei? Cu o intenție aflată în stadiul de proiect. Am pus mâna pe lucrarea de grad a unui fost profesor de istorie care locuiește prin apropiere. O monografie excelentă și foarte bine documentată despre trecutul istoric al localității, pe care vreau să o studiez cu atenție. Selectasem cinci elevi pentru un concurs interjudețean de istorie. Mulțumesc că exiști!

Aceasta este povestea demisiei mele de la școala din Țăndărei. Încă opt demisii și voi scrie un Decameron. (* una e din 2012, fiind cea care mi-a conferit acest parcurs sinuos în învățământ. Aș adăuga cu o umbră de frustrare sau resemnare pasiv-agresivă că tot un lache flaușat a fost autor moral și acum patru ani. Rămâne la alegerea voastră cum o interpretați).

Categorii: Divertisment, SOCIETATE | Etichete: , , | 2 comentarii

2015 in review


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 6,300 times in 2015. If it were a NYC subway train, it would take about 5 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Categorii: Divertisment | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Proiectul construirii unei moschei în București. Dezinformările din presă vs Versiunea reală


Site-ul antipropaganda.ro a publicat o listă cu 5 informații false, respectiv 5 informații reale cu privire la subiectul care a inflamat opinia publică românească în această vară: mega-moscheea de la București, cu universitate în care vor fi școliți teroriști, ce urmează a fi ridicată pe un teren cedat de Victor Ponta statului turc. 

Se pare că românii n-au învățat nimic din trecut. La Revoluție, s-a crezut în existența teroriștilor fideli lui Nicolae Ceaușescu, antrenați de regimul comunist pentru situații de criză. Câțiva ani mai târziu, toată lumea era ferm convinsă că jocul piramidal Caritas îți înmulțește de opt ori banii depuși.

Astăzi, avem la dispoziție o multitudine de mijloace alternative de informare. Site-ul antipropaganda.ro recomandă cititorilor (consumatorilor de presă) să se informeze corect înainte de a judeca dacă este bine sau nu să se construiască lăcașul de turc musulman.

1. Moscheea va fi cea mai mare din Euroopa. Fals: Cea mai mare moschee se află în Roma și are suprafața de aproximativ 3 ori mai mare.

2. Va fi amplasata in “buricul” sau “inima” orasului. Terenul ales se află lângă Romexpo, pe bd. Expoziției. De o poziție centrală se bucură Catedrala Mântuirii Neamului- Calea 13 septembrie.

3. Va avea Universitate si va putea găzdui 6000 studenți. Nu va avea nicio Universitate!

4. Prim-ministrul Victor Ponta a fost inițiatorul proiectului și a făcut terenul cadou.

În 2014, președintele Traian Basescu l-a asigurat pe prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan că Primăria Capitalei a declanșat procedurile pentru alocarea terenului. Se pare că reprezentanții celor două state se înțeleseseră deja pentru demararea proiectului.

Cu ceva timp înainte, Ministerul Afacerilor Externe solicitase Primăriei Municipiului București alocarea terenului, prin adresa nr.b1-1/13343 din 1 octombrie 2012. Prin urmare, acest proiect se afla în discuție cu mult timp înaintea operației lui Victor Ponta, efectuată la Istanbul, de unde se presupune că a venit cu ideea construirii unei moschei în București.

În ceea ce privește modul de alocare a terenului pentru construcție, acesta a fost acordat cu titlu de folosință gratuită, rămânând în proprietatea statului român.

Categorii: Divertisment, SOCIETATE | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: