SOCIETATE

Strategii de dezvoltare economică a României (Romania Development Regional Program),FP România,mai 2014


https://www.youtube.com/watch?v=2v8AP2T3gJs

În prezent,creșterea economică este considerată a fi corelată cu masa de oameni cu studii superioare

Categorii: SOCIETATE, Uncategorized | Etichete: , | Lasă un comentariu

„Butonări”, autor Luminița Iordache


tv-television-t-tv_s-hypnotise-hypnotising-jdo0861l

Unii trăiesc în durere

Guvernanții le dau fiere;

Când,desigur,la putere

Ei se dedulcesc la miere…..

Știu ce face azi poporul:

Butonând televizorul

Așteaptă mană cerească

Fără să mai obosească….

Categorii: Cotidian, SOCIETATE | Etichete: , , | Lasă un comentariu

David Rothkopf,editorial Foreign Policy,mai 2014


Alcătuirea civilizației este țesută din nou,în jurul nostru.Esența vieții,muncii și societății se schimbă atât de mult încât ne apropiem de un moment în care modul nostru de a ne gândi la structurile care ne susțin va fi considerat învechit.

Acest lucru s-a petrecut de multe ori de-a lungul timpului-gândiți-vă numai la Renaștere,Reformă,Iluminism și Revoluția Industrială.Astfel de timpuri produc tumult și revolte,până când apar LIDERI CARE SUNT CAPABILI să stabilească o nouă ordine globală.

Categorii: SOCIETATE | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Școlile private low-cost,un model de succes ce prefigurează o revoluție globală a educației?


downloadCând spunem școli private,ne gândim imediat la ceva ce ține de apanajul elitelor.Pentru toți ceilalți,există sistemul public de învățământ.Dar ce se întâmpla atunci când avem o clasă de mijloc în ascensiune,care dorește să primească în schimbul impozitelor plătite către stat, servicii educaționale de calitate pentru copiii membrilor acestei pături sociale?

Charles Kenny,cel care în numărul din martie 2014 al revistei Foreign Policy scria despre activismul clasei de mijloc,previzionat pentru următoarele decenii, abordează în ediția din mai a cunoscutei publicații americane, subiectul sensibil al stării educației de pe mapamond.

Charles Kennny,titular șef la Centrul pentru Dezvoltare Globală (un think-tank american cu sediul la Washington)

Charles Kennny,titular șef la Centrul pentru Dezvoltare Globală (un think-tank american cu sediul la Washington)

Mr. Charles Kenny inserează în articol câteva critici usturătoare pentru cei care lucrăm în această branșă,care merită totuși consemnate.Eu unul accept criticile dumnealui.Pentru mine,acestea încă mai pot avea un efect constructiv.

„Deși la nivel mondial tot mai mulți copii se duc la școală în fiecare dimineață,nu este foarte clar dacă aceștia și învață ceva în sălile de clasă ” –Asta a durut :)))

„Dar cea mai mare problemă este că profesorii nu sunt interesați să îi ajute pe copii să învețe.Sunt plătiți pentru a urma o programă școlară,nu și pentru a se asigura că elevii și rețin ceva din aceasta” -Pe asta am simțit-o până în…

beautiful-treeIdeea centrală a articolului este succesul școlilor private apărute în număr mare în ultimul deceniu,în special în țările în curs de dezvoltare.Este dat exemplul Indiei,unde 28 % din copii ce locuiesc în mediul rural și peste două treimi din cei de la orașe urmează cursurile unor școli private,unde cheltuielile părinților se limitează la doar 10 cenți pe zi.O taxă simbolică pentru statele occidentale.dar o sumă mare pentru o țară în care venitul pentru fiecare persoană este de 565 de dolari pe an.Cu toate acestea,cetățeanul mediu din India preferă să facă această investiție,refuzând sistemul de educație finanțat de la bugetul statului.Asta în condițiile în care finanțarea per elev în aceste școli private este la nivelul de o treime din cea oferită de către școlile publice,situație ce ne dă de gândit.Un fenomen ce ridică multe semne de întrebare și care trebuie studiat cu atenție:Ce îi motivează pe acei profesori plătiți mult mai prost decât cei din școlile de stat(autorul afirmă că salariile lor sunt de 5 ori mai mici !) să stimuleze elevii pentru obținerea unor performanțe cu mult superioare?(conform analizei a doi economiști indieni de la Banca Mondială și Universitatea din California,elevii din aceste școli obțin în mod frecvent scoruri semnificativ mai mari la mai multe dintre teste).

„Testul final,însă,este ca elevii să învețe ceva,nu doar să frecventeze școala”

  • Charles Kenny combate în final  pe „neoliberalii” ( să nu îl uităm pe Milton Friedman) care vedeau ca pe o unică soluție de redresare privatizarea în masă a sistemului educațional.Dacă aș face un top format din 10 idei tâmpite pe care le-am citit vreodată pe net, aș include în primele poziții ale topului pe cea enunțată  într-un comentariu la un articol de pe site-ul Adevărul.ro (în care,bineînțeles,era dezbătută problema educației din România).Acel „luminat neoliberal” propunea pentru școlile românești modelul de privatizare  MEBO (Management Employee Buyouts),care a avut un „deosebit succes”  la noi,în anii de tranziție.O școală,care nu face altceva decât să producă inteligență,este catalogată ca fiind o unitate economică și transformată în societate pe acțiuni,angajații școlii având prioritate la cumpărarea acțiunilor.Într-o țară în care le-am văzut pe toate în ultimii 25 de ani,asta ar mai fi lipsit.

Mai multe detalii despre acest sistem educațional low-cost,implementat în statele în curs de dezvoltare,puteți găsi accesând linkul următor:

http://egwestcentre.com/research/affordable-private-schools-in-developing-countries/

Categorii: SOCIETATE | Etichete: , , , , , | 3 comentarii

În următoarele decenii,clasa de mijloc ar putea să primească înapoi ceea ce merită


Imagine

Cei 1% din populația Globului care dețin jumătate din averea mondială ar trebui să devină îngrijorați de iminența apariției activismului clasei de mijloc.În articolul din revista Foreign Policy(martie 2014) cu titlul Marx s-a întors. Clasa muncitoare globală a început să se unească -iar asta e bine(autor Charles Kenny) sunt oferite argumentele pentru ca această ipoteză să fie una plauzibilă.Poate că mulți nu o să fie de acord cu ideea că Marx a avut cel puțin parțial dreptate.O nouă revoluție proletară globală se prefigurează, de data aceasta chiar cu șanse destul de mari de reușită.

Citim în mod frecvent știri în care sunt făcute previziuni îngrijorătoare cu privire la avansul tot mai mare al clasei bogaților care în ultimii 20 de ani și-au mărit averea cu 60%, dar puține sunt acelea în care este evidențiată reducerea decalajului dintre țările emergente și țările dezvoltate, ca o consecință benefică a globalizării.De exemplu,previziunea economistului indian Arvind Subramanian prin care China anului 2030 ar putea ajunge la fel de bogată ca Uniunea Europeană din prezent,cu un PIB pe cap de locuitor de 31.000$, ar fi una din acele știri care nu are loc în presa românească.Estimările merg mai departe,fiind prezentată în articol o statistică a Centrului pentru Dezvoltare Globală:în numai două decenii 41% din populația Globului ar putea face parte din clasa de mijloc.(aproximativ 3,5 miliarde de oameni).O clasă de mijloc prea numeroasă și în același timp periculoasă pentru elite.

Însă,”proletarul” secolului XXI nu va avea aceleași probleme de rezolvat ca ale celui de la sfârșitul secolului XIX. Manifestul său va cuprinde următoarele puncte:
-roadele muncii lui nu vor  contribui doar la îmbogățirea unei minuscule elite capitaliste globale,ci vor avea o repartizare mult mai largă;
-cetățenii din clasa de mijloc vor avea puterea și susținera necesară astfel încât să facă presiuni asupra guvernelor și corporațiilor;
-vor milita pentru închiderea paradisurilor fiscale și creșterea taxelor pe averi.

O hartă distorsionată a repartizării bogăției pe Glob.(PIB per capita).Estimare pentru 2015.

O hartă distorsionată a repartizării bogăției pe Glob.(PIB per capita).Estimare pentru 2015.

   În acest fel,inegalitatea în interiorul țărilor va reveni ca principala sursă de inegalitate globală

Nu este doar un ideal al omenirii,ci un drept pierdut odată cu Revoluția Industrială și care trebuie recuperat.Decalajele între nord și sud erau mult mai mici în anul 1870 de exemplu,când un african mediu câștiga o cincime din venitul unui muncitor britanic.În anul 2010,Marea Britanie avea un PIB per capita de 23.777$,iar media pe continentul african era de  numai 2034$.În 140 de ani, s-a dublat această paritate între veniturile cetățeanului mediu din statele bogate și cel din statele sărace.Situația pare  să fi intrat într-o normalitate în ultimele decenii,când veniturile salariale din țările occidentale au cunoscut o stagnare.

Tehnologia și înlăturarea barierelor comerciale au dus,fără îndoială la „aplatizarea terenului de joc”.În momentul în care bogăția sau sărăcia vor fi la fel pe tot cuprinsul globului,Pământul va deveni cu adevărat plat,după cum spunea Thomas Friedman.Articolul se încheie în felul următor:

Sigur,nu este chiar o revoluíe proletară.Chiar și așa ,clasa de mijloc nu a fost niciodată compusă din cei mai îndârjiți revoluționari -doar cei mai eficace.Următoarea decadă nu va vedea politici ale sărăciei acute care să atace plutocrația,ci o clasă de mijloc care își va lua înapoi ceea ce merită.

Categorii: SOCIETATE, Uncategorized | Etichete: , , , | 1 comentariu

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: