Articole etichetate cu: Fetesti

Poze din Fetești (Alexandru Holban)


12493744_1253621717987331_8229321116889251421_o

Categorii: Uncategorized | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Povestea cartierului Vlașca din Fetești. Sunteți de acord ca acesta să revină la vechiul nume, Elisabeta I?


Strada care coboară spre malul brațului Borcea,numită de localnici „ulă”  (aprilie 2014)

Freelanceri talentati

Străzile perfect perpendiculare ale cartierului Vlașca au fost trasate de ingineri topometriști francezi.
Străzile perfect perpendiculare ale cartierului Vlașca au fost trasate de ingineri topometriști francezi.

Situat în estul municipiului Fetești, cartierul Vlașca nu are o îndelungată istorie,dar povestea înființării acestuia este una deosebit de interesantă. Apariția acestei așezări este legată de construcția sistemului de poduri Fetești-Cernavodă între anii 1890-1895, poduri proiectate de inginerul Anghel Saligny.

Povestea începuturilor cartierului Vlașca este relatată de scriitorul feteștean Radu Munteanu în paginile volumului de proze „Îmblânzirea minotaurului”, lansat în mai 2013. Cartea este „un sfert monografie și trei sferturi cronică de familie”, conform recenziei din revista ialomițeană de cultură Helis. Marea calitate a autorului estea aceea de a îmbina istoria cunoscută cu întâmplari povestite de către părinți,bunici sau străbunici, personajele principale ale narațiunii. De aceea  stilul în care este scrisă, mult mai atrăgător decât o monografie realizată de un istoric, o face usor accesibilă publicului larg.

Așadar,istoria cartierului „Elisabeta I”(sau „Regina Elisabeta” conform altor surse) începe odată cu festivitatea de inaugurare a construcției podului de pe peste brațul Borcea,din data de 9 octombrie 1890. Era pusă piatra de temelie la baza primului pilon.

Regele Carol I și regina Elisabeta luau parte la ceremonie.Garda regală era, și ea, prezentăÎnălțătorul eveniment,frumusețea locurilor și solemnitatea deosebită îndemnau la exaltare. Garda vorbea regelui.Tânără la 1877, acum îmbătrânea. Pensionarea venea ca o adiere de toamnă târzie,răscolitoare de frunze îngălbenite:

Unitate de gardă participantă la războiul de independență-sursa ww.mapn.ro

Unitate de gardă participantă la războiul de independență-sursa: http://www.mapn.ro

-Maiestate,vrem să înlocuim sabia și cazarma cu plugul și bucata noastră de pământ.Este timpul !..Regele primea ruga gărzii. Între calea ferată ce urma a se construi,și satul Stelnica zărit în aval,dincolo de întinderea pustie în care coama Briciului se ridica precum o cocoașă de dromader,era loc bun și destul.

Malurile Briciului,Stelnica.Acestea sunt zărite de la o distanță de aproximativ 3-4 km,din zona unde se afla podul peste brațul Borcea.
Malurile Briciului,Stelnica.Acestea sunt zărite de la o distanță de aproximativ 3-4 km,din zona unde se află podul de  peste brațul Borcea.

Regina primea sarcina de a desăvârși acest proiect: improprietărirea Gărzii Regale. (Notă: împroprietărirea a avut loc în anul 1901).Așezarea primea numele de Elisabeta I și devenea o prelungire spre fluviu a comunei Fetești.

Garda regală a regelui Caro I,sursa: www.mapn.ro

Garda regală a regelui Caro I,sursa: http://www.mapn.ro

(Radu Munteanu, Îmblânzirea minotaurului, pg.10)

Din ceea ce rezultă din această povestire,s-ar crede că o parte din actualii locuitori ai cartierului Vlașca ar putea fi descendenții acelor ofițeri trecuți în rezervă din garda regală  a lui Carol I, împropretăriți aici în anul 1901. Însă regele doar le-a oferit alternativa de a se așeza în spațiul nelocuit aflat între calea ferată și satul Stelnica.În timp, o mare parte dintre aceștia au preferat să își vândă loturile primite și să plece spre locurile de baștină.
Cartierul s-a dezvoltat progresiv, fiind populat continuu cu lucrători la căile ferate din localitate,si mai târziu cu familii de țigani ursari ce proveneau din  județul Vlașca. (o veche denumire slavă ce se traduce prin „țara vlahilor”). În centrul noii așezări apăruseră o școală (construită în anul 1912,în anul 1914 fiind ținute primele cursuri-actuala școală nr.4 din Fetești) și o biserică. Strada principală (acum strada Mihail Sadoveanu) se afla în prelungirea vechiului „drum al orașului” ce făcea legătura cu localitatea Stelnica,trecând pe deasupra dealului Briciului.(Ion Munteanu,Istoria veche a Stelnicii). Numele cartierului, Elisabeta I, este menționat până în anul 1924, când zona aflată pe malul brațului Borcea începe să fie cunoscută mai mult sub numele de Vlașca. Se presupune că noii veniți,așezați în locul dintre școală și hotarul cu Stelnica, au influențat schimbarea denumirii cartierului,ceea ce este greu de crezut. Nici moartea reginei consort a României, din anul 1916, nu poate fi o cauză a acestei schimbări de denumire, ba chiar dimpotrivă.
 
 

Categorii: Historia magistra vitae | Etichete: , , , , , | 6 comentarii

Cooperația interbelică din județul Ialomița-Galerie foto cu documente din arhive(SJAN Ialomița)


  Dintre documentele studiate au fost cele care aparțin fondurilor arhivistice ale unor instituții cu un rol deosebit pentru dezvoltarea economică a județului Ialomița după primul război mondial,zonă eminamente agricolă la acel moment:Uniunea obștilor sătești și a cooperativelor agricole din județul Ialomița(anul înființării 1919) și Casa de credit a agricultorilor din județul Ialomița(anul înființării 1925),ambele având sediul în Călărași(reședință de județ în perioada interbelică).

Obiectivele principale ale acestora erau asemănătoare:încurajarea dezvoltării agriculturii și facilitarea asocierii,prin oferirea de asistență juridică(în cazul primei) sau de finanțare (în cazul celei de-a doua).

Structura consiliului de administrație al Uniunii Obștilor în anul 1919.Se remarcă un mod democratic de constituire al acestuia (reprezentanți ai unor obști  afiliate la Uniune)
Structura consiliului de administrație al Uniunii Obștilor în anul 1919.Se remarcă o manieră democratică de constituire a acestuia (reprezentanți ai unor obști afiliate la Uniune)

  Forme de organizare care ar părea destul destul de avansate pentru acele vremuri,astăzi inexistente.Sistemul economic din perioada interbelică a atras tot mai mult interesul istoricilor în ultima perioadă,simpla existență  acestor fonduri arhivistice oferind nu numai posibilitatea de a descoperi informații importante,ci și de a le transforma în soluții adaptate contextului actual.

O prevedere interesantă găsită  în statutele Uniunii Obștilor care astăzi ar fi eliminată din start.

O prevedere interesantă găsită în statutele Uniunii Obștilor care astăzi ar fi eliminată din start.

 

Băncile populare

În perioada interbelică,clădirile cele mai importante din centrul unei localități erau sediile Primăriei și Băncii Populare.Rolul unei asemenea instituții era de a asigura acoperirea nevoii de credit a țăranilor vulnerabili în fața fenomenului cametei.Răspândirea băncilor populare pe teritoriul României a fost favorizată de Legea băncilor populare sătești din anul 1903.

Cooperația din sistemul bancar are o istorie destul de îndelungată,părintele cooperativelor de credit rurale fiind considerat germanul Friedrich Wilhelm Raiffeisen care înființa în anul 1872 prima cooperativă regională de credit în localitatea Neuwied numită Banca Cooperativă de Agricultură pentru Renania.Sistemul implementat de acesta a fost popularizat pe pământ românesc de către bucovineanul Grigore Filimon la sfârșitul sec.XIX,care afirma următoarele:

Principiul fundamentalal sistemului Raiffeisen este garanţia reciprocă nemărginită,principiul unirii: toţi pentru unul şi unul pentru toţi“.

Bănci pe modelul Raiffesen (numite „însoțiri de economie si credit”) existau  la acel moment și în Transilvania.Numărul acestora a crescut constant după Marea Unire,ajungând în anii ”30 la aproape 9000 în toată țara.Cooperația în sistemul bancar a fost  sectorul cooperatist cu o dezvoltare de mare amploare și cu cea mai lungă existență.

  În orașul meu natal funcționa în această perioadă Banca Populară „Sprijinul”cu sediul în comuna Fetești-Gară.Avea în anul 1937 109 de societari înscriși,an în care are loc și o schimbare de denumire-Banca Populară „Sprijinul CFR” Fetești,după ce primește în rândurile acesteia membri care erau funcționari ai stației CFR din localitate.Dobânzile practicate erau următoarele:
-9% pentru societari ,9,5% pentru nesocietari(împrumuturi)
-2 % la depunerile spre fructificare (termen de cel puțin 6 luni).
          Din studierea proceselor verbale din anii 1933-1941 reies următoarele:ședințele acesteia se desfășurau în sala de conferințe a Depoului Fetești;făcea parte din Uniunea de Cooperative „Muntenia”(cooperație la nivel regional);acorda împrumuturi cooperativelor din localitate;opt procente din beneficiul net al băncii din anul 1934 a fost donat pentru construcția bisericii din Fetești Gară.
Proces verbal Ședință din 21 ianuarie 1936 a Băncii Populare Fetești.Pe ordinea de zi-modificarea statutelor băncii în conformitate cu legea pentru organizarea cooperației din 1935.
Proces verbal al  ședinței din data de 21 ianuarie 1936 a Băncii Populare Fetești.Pe ordinea de zi-modificarea statutelor băncii în conformitate cu legea pentru organizarea cooperației din 1935.

Cooperativa de consum „Salvarea țăranilor” Bordușani (anul înființării 1919)

Proces verbal privind situația cooperativei în anul 1929.(face parte din bilanțul contabil)
Proces verbal privind situația cooperativei.(face parte din Inventarul Bilanț )
Am ales cooperativa „Salvarea Țăranului” de la Bordușani datorită numelui extrem de sugestiv.Într-adevăr,o societate cooperativă de consum reprezenta o salvare pentru locuitorii zonelor rurale izolate care erau privați de accesul la cumpărarea produselor necesare pentru gospodărie.Pe lângă bogata ofertă de mărfuri,cooperativa mai deținea și un depozit de cherestea.A funcționat între anii 1919-1941,având 118 societari înscriși.
Cooperativa își încetează activitatea în ianuarie 1941 din cauza datoriilor acumulate de către debitori față de societate.Drept consecință,Banca Centrală Cooperativă a pus sechestru pe averea cooperativei.Multe cooperative își vor găsi sfărșitul într-un mod asemănător în anii ’40.
În volumul „Mareșalul Ion Antonescu.Secretele guvernării” ce cuprinde rezoluții ale conducătorului statului din perioada 1940-1944 există și o hotărâre (pg.121) care reflectă contextul acelei perioade:
1942,martie 21
O notă a Direcției secretariat către Mareșal rezumă ideile unui memoriu al Băncii Naționale,în care se arăta situația anormală de acordare a creditelor pentru însămănțări ,și face observații cu privire la rambursarea acestor credite.Se spune că Ministerul Agriculturii și Domeniilor a înaintat tabele cu creditele și se arată modul de cheltuire al lor,
Rezoluția:
Toți banii avansați de instituțiile statului agricultorilor sub formă de semințe sau inventar trebuie recuperați.Cine nu rambursează trebuie executat fără milă.Să se termine cu obiceiurile trecutului.
Statul a făcut greșeli.A jurat și a mințit.A fost imitat.I s-a plătit politica cu vârf și îndesat.De aceea s-a ruinat.Nu mai merge așa.Statul trebuie să dea primul exemplul al onestității și al respectului cuvîntului dat.Cetățenii trebuie să-l umeze.
Deci și Ministerul Agriculturii și In-coopul (INSTITUTUL NAȚIONAL AL COOPERAȚIEI) să recupereze toți banii.Altfel responsabilitatea le rămâne întreagă și vor rambursa statului din propriile lor averi.
P.S. Să se comunice rezoluția tuturor.Să se procedeze la fel și pentru lichidarea trecutului.

Categorii: Historia magistra vitae, Renaşterea României profunde, SOCIETATE | Etichete: , , , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.