Articole etichetate cu: istorie

ISTORIE- REZOLVAREA SUBIECTULUI DE METODICĂ DIN 2016


ROLUL SURSELOR ISTORICE ÎN FORMAREA-DEZVOLTAREA-EVALUAREA COMPETENȚELOR

  1. Precizarea unei categorii de surse istorice și menționarea a două avantaje și a două dezavantaje ale utilizării surselor istorice din această categorie în cadrul activităţii didactice specifice secvenței date.
  2. Precizarea unei metode de predare-învăţare în care se pot utiliza sursele istorice pentru care ați optat și exemplificarea formării/dezvoltării competenței 2.4. prin folosirea acestei metode (menționarea a două caracteristici ale metodei, a termenilor istorici, conceptelor, problemelor de atins și a conținuturilor utilizate, respectiv a trei sarcini de lucru date elevilor, referitoare la surse istorice).
  3. Proiectarea unui item de tip subiectiv care să evalueze ambele competențe din secvența dată.
  4. Precizarea unei metode complementare/alternative de evaluare care poate fi utilizată pentru competențele din secvența dată și menționarea a două criterii de evaluare specifice acestei metode.

CONȚINUTURI VIZATE- ROMÂNIA DUPĂ AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (Programe şcolare ISTORIE, clasele a V-a – a VIII-a, OMECI nr. 5097 / 09.09.2009 ) 

• Evoluţii specifice ale regimului comunist 1945-1989
• Decembrie 1989. Context şi consecinţe
• Revenirea la democraţie

REZOLVARE (BIBLIOGRAFIE: DIDACTICA ISTORIEIDIDACTIC.RO)

Există două categorii principale de surse istorice: sursele fundamentale (scrise) și sursele vizuale. Cele din urmă sunt analizate întotdeauna separat, având rolul de confirmare și nuanțare a informațiilor extrase din sursele scrise. Conținuturile vizate fac parte din istoria secolului al XX-lea, de aceea vor prima sursele fundamentale. Cu cât evenimentele la care ne referim sunt mai apropiate de prezent, cu atât se extinde câmpul de investigație (câmpul istoriografic), mai exact creșterea numărului de categorii de surse istorice analizate.

Dat fiind faptul că tema studiată este una de istorie națională recentă, voi menționa o altă categorie de surse istorice: sursele de istorie orală. Acestea nu pot fi decât relatările părinților sau bunicilor elevilor (martori ai trecutului) cu privire la perioada regimului comunist. Dat fiind faptul că folosirea acestei categorii de surse istorice are atât avantaje cât și limite, o voi detalia în vederea rezolvării punctului 1.

Avantaje

  • Utilizarea surselor de istorie orală asigură o participare activă a elevului la reconstruirea trecutului.
  • Facilitează elevului capacitatea de asociere și de comparație: istoria orală permite stabilirea unei legături între experienţa şi mediul personal al elevului şi evenimente şi fenomene care au (au avut) loc pe o scară mai largă.

Pe de altă parte, principalul dezavantaj este legat de subiectivitate. 

Subiectivitatea se datorează percepţiei individuale a fenomenului sau evenimentului (modul în care un individ a perceput, prin prisma propriei educaţii, a intereselor şi nevoilor sale). Un alt dezavantaj al istoriei orale este inexactitatea informațiilor oferite: cu trecerea timpului, martorul a uitat unele detalii sau a considerat că nu sunt semnificative.

Cu toate acestea, folosirea istoriei orale în procesul de predare-învățare a acestor teme de istorie recentă este pe deplin justificată și recomandată cu încredere.

La clasă, profesorul utilizează atât surse istorice puse la dispoziție de manual, cât și surse culese din alte tipuri de resurse didactice.

Rolul surselor istorice în formarea/dezvoltarea competențelor din programa școlară de istorie este acela de dezvoltare a capacităților/deprinderilor de analiză sinteză, implicit dezvoltarea gândirii critice, finalitate primordială a disciplinelor socio-umane. Se recomandă în activitatea didactică folosirea surselor istorice ca mijloc de reducere a consumului de timp.

Există o schemă a succesiunii logice a celor trei elemente ale demersului instructiv educativ la disciplinele socio-umane. La istorie, schema are ca pivot central sursele istorice, facilitator al cunoașterii și interpretării trecutului.

CUNOȘTINȚE (Despre evenimente istorice și surse cu privire la evenimente)

ABILITĂȚI (de lucru cu sursele istorice) /DEPRINDERI ( de analiză a surselor)⇔

VALORI ȘI ATITUDINI (față de trecut, cât și față de prezent).

Ambele competențe din secvența dată fac apel la analiza surselor istorice:

2.4. Rezolvarea unor situaţii-problemă, prin utilizarea adecvată a surselor istorice referitoare la fapte din istoria românilor, desfăşurate în […] secolul al XX-lea.

3.7. Stabilirea unor relaţii între aspectele unui fapt istoric din […] secolul al XX-lea, pe baza surselor istorice.

Punctul 2 solicită precizarea unei metode de predare-învăţare în vederea formării/dezvoltării compentenței 2.4.  Am ales o metodă folosită de obicei la clasele mici, metoda Știu / Vreau să știu / Am învățat, deoarece implică categoria de surse ale istoriei orale menționată anterior.

Înainte de a descrie utilizarea metodei în sine, o voi pune în legătură cu o grilă de lectură, respectiv de analiză a surselor istorice, a cărei folosire se recomandă la lecțiile de istorie. Cele trei elemente-cheie de analiză sunt următoarele:

TEXTUL propriu-zis ( prezentarea unor fapte, evenimente sau fenomene istorice- datele problemei, punte între context și subtext)

CONTEXTUL (mediul în care a fost produsă sursa)

SUBTEXTUL ( ceea ce implică textul ca referință față de context).

În final, sunt elaborate concluziile de interpretare a textului istoric. Pentru a ridica gradul de complexitate a metodei Știu / Vreau să știu / Am învățat se impune utilizarea acestui tip de grilă de lectură; totodată pentru a fi în acord cu competența 2.4 – folosirea problematizării prin adecvarea la interpetarea surselor istorice. 

Cu privire la conținuturile utilizate (plus concepte, termeni istorici, probleme de atins), m-am gândit să aplic această metodă pentru înțelegerea situației din deceniul al 9-lea, perioada de sfârșit a regimului comunist din România.

Prima etapă a metodei presupune reactualizarea cunoștințelor anterioare (așa-numitele idei-ancoră), atât cele dobândite în cadrul orelor de curs, cât și cele ce țin de educația non-formală. Elevii pot prezenta la începutul orei eseuri ce conțin mărturii ale celor mai în vârstă cu privire la tema studiată ( folosirea surselor de istorie orală). Voi reveni asupra acestei sarcini la rezolvarea punctului 4 (precizarea unei metode complementare/alternative de evaluare)

A doua etapă – VREAU SĂ ȘTIU- presupune identificarea întrebărilor (nelămuririlor) elevilor, a căror curiozitate a fost stimulată de părinți sau bunici.  Profesorul are rol de moderator, de facilitator în asimilarea noilor cunoștințe. Se vor folosi texte din manual sau din alte materiale didactice. Elevii vor avea ca sarcină căutarea răspunsurilor la întrebări. Tranziția spre ultima etapă presupune ințelegerea noilor informații prin prisma cunoștințelor anterioare, în scopul relevării unor noi sensuri.

Profesorul își aduce contribuția în ultima etapă -AM ÎNVĂȚAT- printr-o scurtă prelegere. Se va urmări asigurarea conexiunii inverse (feedback-ului). Ca temă, elevii vor avea de pregătit răspunsurile la întrebări referitoare la ceea ce vor dori să afle suplimentar față de tema prezentată. Profesorul poate organiza în acest scop echipe de cercetare, sugerând modul de documentare.

Să rezumăm tema dezbătută prin această metodă: Elevii vor afla de la părinți informații privind lipsurile din deceniul al 9-lea: raționalizarea alimentelor, cozile, economisirea energiei, privarea de informare- scurtarea programului TV la două ore pe zi. Textele analizate la oră vor releva motivele dezastrului economic din acei ani, determinat de dorința conducătorilor de a returna integral datoriile externe, ce au provenit din împrumuturi folosite la dezvoltarea industrială și urbană a României socialiste. Pe deasupra, toate acestea au avut loc în contextul apăsător al unui regim totalitar- represiune dură a opoziției, cenzură totală, poliție politică, cultul personalității dus la extrem (neostalinism). Există multe elemente de analizat/interpretat- acestea alcătuiesc subtextul și concluziile.

Un item subiectiv care să evalueze competențele 2.4 și 3.7 va fi elaborat pe baza unui text (sursă) istoric. Am ales un eseu structurat care să pornească de la următorul text, de fapt o celebră afirmație a cunoscutului memorialist Constantin Argetoianu, politician marcant al perioadei interbelice:

Dacă ar cădea şi Churchill, după moartea lui Hitler, lui Mussolini, lui Roosevelt, n-ar mai rămâne decât Stalin, dintre marii conducători ai războiului. Ar fi un semn că Dumnezeu vrea să încerce omenirea cu plaga comunismului.

Pornind de la această sursă, se impun următoarele întrebări (cerințe):

-Prezentați evoluția Estului Europei după anul 1945. Cum s-a făcut tranziția la socialism?

–Care ar fi fost evoluția României dacă la Conferința de la Ialta (4-11 februarie 1945) acordul de procentaj ar fi stabilit o influență mai mare a statelor democratice?

Acest item subiectiv face apel la capacitatea elevilor de a problematiza, de a-și demonstra creativitatea și originalitatea. Pentru profesor, elaborarea unei scheme de notare este destul de dificilă.

Pentru prezentarea unei metode de evaluare alternativă (complementară) a celor două competențe prin implicarea surselor de istorie orală, cea mai adecvată sarcină pentru elevi ar putea fi realizarea unui interviu cu un părinte sau un bunic, martori ai evenimentelor din istoria recentă.

În prealabil, profesorul va elabora un ghid de interviu. Desigur, va lăsa libertate elevilor în alegerea întrebărilor cu care își vor chestiona rudele mai în vârstă. Interviul va oferi măsura orginalității și creativității elevilor, remarcându-se cei cu potențiale abilități jurnalistice. Tema interviului: Revoluția din 1989. Viața cotidiană. Criterii de evaluare: calitatea documentării, modul de redactare și editare (transformarea comunicării orale în comunicare scrisă);  relevanța rezultatelor obținute. 

Date ale intervievatorului:

Nume:

Prenume:

Data/ora înregistrării

Tipul înregistrării

Locul înregistrării

 

Date personale ale persoanei intervievate:

Nume

Prenume

Data şi locul naşterii

Studii

Profesia

Naţionalitatea

Religia

Stare civilă

Scurtă prezentare biografică

 

 

Anunțuri
Categorii: Historia magistra vitae, SOCIETATE | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Polițistul de promiscuitate de la Țăndărei


Ο deosebită amploare au luat-o în ultima vreme acțiunile desfășurate în școli de către agenți a Poliției Române. Pentru unii dintre ei, acestea reprezintă niște nesperate ocazii de a-și regla conturile cu profesorii lor din trecut. Nu contează că superiorii i-au trimis acolo cu un alt scop: trebuie răzbunată cu orice preț corigența de la matematică din clasa a șaptea.

Vă vine să credeți sau nu, au existat vremuri în care elevii nu aveau telefon cu cameră încorporată și nici drepturi. Aveau în schimb viață socială. Cine a fost prea ipocrit pentru a-și accepta trecutul, a ajuns polițist, ziarist sau politician.

Eu am dat de unul care este posibil să fi fost persecutat de profa sau proful de istorie din generală. Fiind profesor de gimnaziu, eram ținta perfectă pentru el. Silent, but deadly, tipul și-a îndeplinit misiunea. Și nu cea dată de superiori.

Cameron-Diaz-Bad-Teacher-film-728x409

Cameron Diaz, singura profă pentru care mi-aș risca vreodată locul de muncă

În urmă cu două săptămâni, îmi intră la oră. Clasa susținea un test la cultură civică. Îl invit să ia loc la catedră, pentru a completa un proces verbal. Cât timp scrie, mă întreabă insistent ce satisfacții îmi oferă această profesie. L-aș fi întrebat și eu ce dracu’ căuta la ora mea, ca să fim chit la întrebări inutile. Prietene, amândoi suntem bugetari. Numai că eu sunt cel cu mai multă școală și cu mai puține ore muncite într-o săptămână. Știu că e dureros pentru tine. Atât muncea și boul ăla care n-a vrut să te treacă.

Iese din sala de clasă fără a avea măcar un dialog cu elevii. Nu ei erau în joc; ci eu. Lipseau totuși pramatiile clasei (vreo trei repetenți și doi mutați disciplinar), situație convenabilă pentru toate părțile implicate. Cât timp gunoiul este băgat sub preș, toată lumea e fericită.


Din nefericire, tocmai capacitatea de a ascunde gunoiul sub preș îmi lipsește. Un atribut esențial pentru a deveni un profesor de succes în sistemul de învățământ românesc. Sunt mai degrabă genul care pune pungi cu rahat de câine pe pragul caselor, le dă foc și sună la ușă (sunt sigur că ați văzut-o în filmele americane). Îmi place să studiez reacțiile oamenilor.

Sunt prea justițiar, vertical, cerebral și în același timp neconvențional, radical și exclusivist pentru a fi un bun profesor. Rezist la stres, dar cedez la mârlănie. Puncte slabe vizibile chiar și pentru elevul mai puțin dotat intelectual. Deficiențe exploatate de către colegii de cancelarie cu mintea odihnită, care duc o luptă continuă pentru recunoașterea statutului socio-profesional.

Am tupeul să mă consider intelectual cu studii superioare, care și-a dobândit statutul de cadru didactic în urma promovării unor examene destul de dificile. Nu mai am pentru ce să lupt; am trecut la alt nivel. E timpul să evoluez.

Date fiind condițiile mai sus prezentate, nu e de mirare că am fost o pradă ușoară pentru milițian. Nu a făcut decât să adulmece una dintre pungile cu rahat aruncate de mine, în imprudența care mă caracterizează.

Într-un anume context, am întrebat un elev de clasa a opta dacă profesoara de biologie este doamnă sau domnișoară. Nu o cunosc, nu ne intersectăm în nicio zi prin școală. Să știu și eu cum să mă adresez dacă ne întâlnim. Cine gândește cu capul de sus, mă va crede pe cuvânt. Cine nu, va tresări când îmi va citi următorul enunț: Alte argumente sunt futile.

Pasul următor: sunt chemat în biroul directorului. Garcea este și el prezent; îmi invocă acuzații de hărțuire sexuală prin metoda indirectă. Îi mulțumesc pe această cale, sună chiar original. Mă simt special.

Până aici, datele problemei par bine conturate, dar pudibonderia asta victoriană se bate cap în cap cu o școală de cartier. Ceva nu se leagă. Directorul îmi prezintă problema într-un mod rezonabil: nu își face decât datoria.

Insistența și precipitarea polițistului mă intrigă. “Suntem bărbați, dar..” – așa își începe acesta pledoaria, în timp ce mă invită să mă așez pe un scaun, gest pe care îl dezavuez. Mă conformez totuși, din respect pentru domnul director. Mă ia pe partea legală, cu niște argumente trase de păr. Mă copleșește atitudinea cavalerească a omului în uniformă (notă de subsol-exprimare eufemistică sau pur și simplu ironică).

După această discuție, sunt decis să-mi prezint demisia. Peste câteva zile, o scriu și o las la secretariat. Plec fără să mă uit înapoi dintr-o școală în care se pare că eu eram sursa tuturor problemelor.


Acesta a fost bilanțul activității agentului de poliție la școala din orașul Țăndărei: demisia profesorului de istorie. Într-o țară în care Guvernul a intenționat să elimine această disciplină din orarele elevilor, gestul meu e ca un pârț într-un uragan.

Milițică, ce îmi dorești tu mie, îți doresc și eu ție. Eu nu am datorii decât la bancă; la persoane fizice obișnuiesc să dau totul înapoi. Cât privește instituția pe care o reprezinți, prin ceea ce ai făcut dumneata, Poliția Română își afirmă tot mai mult rolul de braț înarmat al presei aservite care denigrează în mod sistematic profesori și implicit sistemul public de educație. Să nu te miri când ți se va cere să scoți bani din buzunar atunci când vei dori să-ți duci copilul la școala centrală din oraș. Căci, inevitabil, la asta se va ajunge: o pondere tot mai însemnată a sectorului privat în educație.

Neoliberalismul nu se pupă deloc cu cavalerismul tău dezinteresat sau nu. Ne-am întâlnit iar, zilele trecute, în fața secției de poliție. Nu păreai surprins că mi-am dat demisia. Am simțit un pic de satisfacție. Nu te grăbi: satisfacția e moartea dorinței. Mi-ai spus că discuția din biroul directorului a avut un rol constructiv. O fi avut un rol constructiv doar pentru ce ai tu în pantaloni. Ai grijă să nu-i pătezi, că sunt dați de la stat.

Mi-am adus aminte de Marian Godină, care avea o slabiciune dusă la extrem pentru complimentele primite din partea scriitoarelor pe Facebook. Nu pot să-ți uit zâmbetul languros și privirea libidinoasă atunci când ai menționat despre iminenta reclamație a profesoarei vizate de indiscreția mea involuntară. M-a înfiorat! Mai angajați femei în secțiile de poliție, că e groasă treaba.


Cu ce rămân de la școala din Țăndărei? Cu o intenție aflată în stadiul de proiect. Am pus mâna pe lucrarea de grad a unui fost profesor de istorie care locuiește prin apropiere. O monografie excelentă și foarte bine documentată despre trecutul istoric al localității, pe care vreau să o studiez cu atenție. Selectasem cinci elevi pentru un concurs interjudețean de istorie. Mulțumesc că exiști!

Aceasta este povestea demisiei mele de la școala din Țăndărei. Încă opt demisii și voi scrie un Decameron. (* una e din 2012, fiind cea care mi-a conferit acest parcurs sinuos în învățământ. Aș adăuga cu o umbră de frustrare sau resemnare pasiv-agresivă că tot un lache flaușat a fost autor moral și acum patru ani. Rămâne la alegerea voastră cum o interpretați).

Categorii: Divertisment, SOCIETATE | Etichete: , , | 2 comentarii

Rezolvarea subiectelor examenului de titularizare din 2013,la disciplina istorie


Hire Me Direct

Competenţe specifice

Domenii de conţinut / Conţinuturi
1.1. Construirea unor explicaţii şiargumente intra- şi multidisciplinare cuprivire la evenimente şi procese istorice4.4. Realizarea de conexiuni între informaţiile oferite de sursele istorice şi contextul vieţii cotidiene OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

  1. Secolul XX – între democraţie şi totalitarism.Ideologii şi practici politice în România şi în Europa
  2. Constituţiile din România

Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară pentru disciplina istorie – clasa a XII-a:

 COMPETENȚE GENERALE

1. Utilizarea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate (…)

4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă

 VALORI ŞI ATITUDINI

Gândire critică şi flexibilă

Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi

Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială

Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi ca factor de predicţie a schimbărilor

1.Raportul Competențe generale-Competențe specifice-Valori și atitudini

 Valorile și atitudinile din secvența dată sunt finalitățile unui ciclu educațional,în cazul de față ciclul secundar superior,de aprofundare și specializare. Acestea reprezintă, mai concret, achizițiile concrete, detectabile, observabile și măsurabile promovate de disciplina  Istorie  pe parcursul celor patru ani de liceu, ce au rolul de formare și dezvoltare a personalității elevului din perspectiva disciplinelor socio-umane. Rolul determinat al valorilor și atitudinilor constă în raportarea conținuturilor studiate la probleme legate de viața reală, scopul final fiind înțelegerea lumii actuale. Prin intermediul valorilor și atitudinilor,disciplina istorie își afirmă misiunea de modelare a caracterelor noii generații.

Competențele generale (pe durata uni ciclu de învățământ) și specifice (pe durata unui an de studiu) sunt derivate din finalitățile unui ciclu educațional,acestea reprezentând finalitățile microstructurale ale procesului de învățământ (rezultatele așteptate). În cazul disciplinei istorie, competențele specifice sunt de trei tipuri: sociale și civice; de sensibilizare și exprimare culturală și de comunicare în limba maternă, selectate din cele 8 competențe-cheie pentru asigurarea educației permanente,la nivel european.

1.1 Pentru  sevența dată-raportul dintre Competențele generale- Competențele specifice- Valori și atitudini

Pentru clasa a XII-a, competența specifică de comunicare în limba maternă (construirea unor explicații și argumente intra și multidisciplinare cu privire la evenimente și procese istorice) corespunde competenței generale de utilizare eficientă a comunicării și limbajului de specialitate. Implicit, formarea și dezvoltarea competențelor de comunicare  înseamnă dobândirea unei gândiri critice și flexibile (din perspectiva psihopedagogică), respectiv realizarea unei relaționări pozitive cu ceilalți (din perspectiva comunicării sociale).

Competența specifică 4.4 (Realizarea de conexiuni întreinformaţiile oferite de sursele istorice şicontextul vieţii cotidiene) are scopul de formare a concepției științifice la disciplina istorie,prin dezvoltarea capacității de analiză și comparare prin intermediul unor metode de cercetare specifice istoriei.Corespunde competenței generale  4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă. Realizarea de conexiuni între informațiile din sursele istorice și contextul vieții cotidiene contribuie la antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi ca factor de predicţie a schimbărilor.Termenul “ prospectiv” se referă la studierea evoluției viitoare a societății,  prin analiza unor factori și tendințe actuale , demers care este susținut de cercetarea istorică.

2.Metode de predare-învățare pentru formarea/dezvoltarea competențelor din secvența dată

 Alegerea strategiilor didactice  depinde într-o mare măsură și de personalitatea profesorului.Un cadru didactic cu o personalitate analitică va aborda strategii de tip algoritmic,în timp ce o personalitate de tip sintetic va folosi strategii de tip euristic. Alte condiții care stau la baza construirii strategiei de predare sunt principiile si valorile personale ale cadrului didactic,nivelul de aspirație și motivația.

Condiția principală pentru realizarea unui demers didactic eficient este anticiparea de către profesor a activităților ce urmează a fi desfășurate la clasă. Didactica modernă se bazează pe raportul Compentențe-Obiective-Conținuturi- Metode- Evaluare, fapt de care cadrul didactic trebuie să țină cont în proiectarea activităților .

Metodele de predare învățare reprezintă căile de realizare a obiectivelor stabilite de către profesor,contribuind în același timp la formarea și dezvoltarea competențelor menționate în programa școlară.Învățământul modern presupune situarea elevului în centrul procesului instructiv-educativ, de aceea se impune utilizarea metodelor participative-active,mai concret realizarea obiectivelor lecției de istorie cu participarea și angajarea masivă a elevilor.

Pentru formarea/dezvoltarea competenței 1.1.( Construirea unor explicaţii şi argumente intra- şi multidisciplinare cu privire la evenimente şi procese istorice) se poate folosi o metodă ce operează în registrul verbal- dezbaterea unei anumite probleme,un dialog profesor-elevi și invers.Avantajul folosirii dezbaterii este în principal caracterul formativ pe care îl conferă procesului instructiv-educativ:elevii expun,explică,analizează,comentează,propun,acceptă idei, formulează ipoteze sau concluzii, și mai ales, adoptă  anumite atitudini în ceea ce privește un conținut,o temă sau o noțiune istorică.De menționat că rolul profesorului în cadrul acestei metode este de facilitator al învățării,prin urmare stilul de relaționare cu elevii va fi unul permisiv,intervenind sporadic pentru a aduce completări și lămuriri.Am ales această metodă având în vedere particularitățile de vârstă ale elevilor de clasa a XII-a, care nu au neapărat nevoie de o îndrumare a profesorului în dezbaterea unei probleme.

2.1 Procedeul Philips 6/6-o metodă ce implică problematizarea prin stimularea creativității și care are avantajul implicării tutoror elevilor dintr-un colectiv.Profesorul anunță tema dezbaterii -“Regimul politic al lui Carol al II-lea (1930-1940). Argumente pro și contra

Caracteristicile metodei

1.împărțirea elevilor pe grupe de câte 6 în vederea dezbaterii unei probleme timp de 6 minute.(componența grupei – 4 membri, un secretar și un lider).

2.discuții libere, în care fiecare membru propune un argument,la sfârșit fiind reținute cele mai semnificative.

3.profesorul nu intervine în discuții decât la final, când formulează aprecieri privind participarea la dezbatere și referitoare la eficiența demersurilor întreprinse.

4.încheierea dezbaterii se realizează prin prezentarea concluziilor de către liderii grupelor,în fața clasei.

Profesorul va selecta în final concluziile cele mai corect formulate.De menționat că echipele ar putea fi împărțite după tipul de argumente ales:  de exemplu- 2 grupe care să ofere argumente pro,2 grupe care sa ofere argumente contra.

Argumente pro Argumente contra
a.restaurarația monarhiei după regența din 1927-1930

b.creșterea economică începută în 1933,culminând cu anul 1938-anul de vârf al economiei românești

a.tendințele autoritariste ale regelui Carol al II-lea ,concretizate în anul 1938 prin instalarea dictaturii regale.

b.corupția la nivel înalt-camarila regală.

2.2   Competenta 4.4. Realizarea de conexiuni între informaţiile oferite de sursele istorice şi contextul vieţii cotidiene presupune dezvoltarea capacității de analiză a surselor istorice prin folosirea unor metode și tehnici adecvate istoriei,în scopul rezolvării de probleme.Pentru formarea acestei competențe, propun metoda JIGSAW(Mozaicul),care permite studierea cu succes unui volum mare de cunoștințe prin împărțirea unei teme în 5 subteme.

 Etapele de realizare a metodei Mozaicului

 Profesorul realizează o fișă-expert în care trece cele 5 subteme propuse și care va fi oferită fiecărei echipe de studiu.Va pune la dispoziție elevilor materialele de pe care vor studia.Etapele de realizare a metodei Mozaicului

-Faza independentă : Fiecare elev studiază subtema lui.

-Faza discuțiilor în grupul de experți: Elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuții pe baza datelor și materialelor avute la dispoziție.

Exemplificare- Profesorul propune tema “Viața politică în România interbelică”.Aceasta este împărțită în 5 subteme după cum urmează:

1.Consecințele introducerii votului universal după primul război mondial

2.Constituția de la 1923, model pentru prima constituție după revenirea la democrație (Contituția din 1991)

3.Direcții privind dezvoltarea societății românești –Liberalismul (“Prin noi înșine”) și Țăranismul (“Politica porților deschise”).

4.Disfuncționalități ale democrației interbelice. Stabilirea de conexiuni cu  situația actuală.

5.Extremismul de dreapta în perioada interbelică.

Metoda asigură o învățare prin cooperare,prin transmiterea prin rotație a conținuturilor specifice fiecărei subteme studiate între cele 5 echipe de studiu.Evaluarea este realizată prin prezentarea rezultatelor și concluziilor întregii clase.

3.Proiectarea unui opțional de extindere propus la clasa a XII-a-„România și relațiile internaționale în perioada interbelică”

3.1 Argument

  Studierea acestui curs opțional oferă elevului o imagine de ansamblu a implicării României Mari în dinamica relațiilor internaționale în prima jumătate a secolului XX. Începând cu sistemul tratatelor de la Versailles și recunoașterea internațională a Marii Uniri, vom vedea etapele parcurse de statul român pentru afirmarea pe plan european și mondial.

Prezentul curs vine cu completări necesare față de programa de istorie, asigurând o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a evenimentelor istorice. Elevii sunt familiarizați în acest fel cu domenii ca Relațiile Internaționale (studiul interacțiunilor dinte state) și Geopolitica (un studiu interdisciplinar la intersecția dintre politică,sociologie,geografie și istorie).De asemenea,cursul de față îndeplinește o condiție importantă a multiperspectivității în predara istoriei: extinderea ariei și profunzimii analizei istorice asupra unei teme sau a unui fenomen particular.

3.2 Secvență didactică

                   Competenţe specifice                Conținuturi
1.1     Construirea de argumente intra- și multidisciplinare cu privire la evoluția României după primul război mondial,pe plan international..4.4  Realizarea de conexiuni între informațiile oferite de sursele istorice și contextul internațional actual. AFIRMAREA ROMÂNIEI PE PLAN INTERNAȚIONAL1.Sistemul tratatelor de la Versailles2.Recunoașterea internațională a Marii Uniri

3.3 Sugestii metodologice

Demersul didactic trebuie să fie centrat pe activitatea elevului,conținuturile fiind abordate  din perspectiva competenţelor specifice menționate în programa acestui curs opțional. Se recomandă următoarele activități de învățare: dezbateri pe diferite teme,discuții libere,studii de caz, vizionarea de filme documentare, realizarea de expoziții,prezentări power-point,studierea de documente istorice și publicații de specialitate.

Evaluarea trebuie sa aibă un caracter formativ,neavând neapărat rolul de componentă finală a învățării ci de parte integrantă a acesteia.Scopul evaluării este valorizarea efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia.Este importantă folosirea unor metode de evaluare complementară: portofoliul,referatul,proiectul,investigația,autoevaluarea, fișe biografice ale unor personalități istorice-cheie (Nicolae Titulescu, Take Ionescu, Ion I.C. Brătianu,Grigore Gafencu, Constantin Argetoianu).

 

Categorii: Historia magistra vitae | Etichete: , , , , , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: