Articole etichetate cu: Orasul de Floci

Orașul de Floci, dispărut sub apele Dunării și ale Ialomiței, în 1775. Sfârșitul apocaliptic descris de Gheorghe Burlacu în cartea „Oameni din Blagodești”


Cea mai frecventă ipoteză vehiculată de istorici este aceea că Orașul de Floci a fost devastat în timpul războiului ruso-turc, desfășurat între anii 1769-1774. În paralel, există teorii care susțin că acest centru comercial important din Evul Mediu se afla într-o zonă inundabilă, fiind afectat deseori de revărsările fluviului Dunărea și ale râului Ialomița. 

Ce a determinat dispariția bruscă de pe scena istoriei a acestei cetăți, printre puținele așezări medievale din Europa peste care nu s-au suprapus faze ulterioare de locuire?

ANUL FATIDIC 1775

În primele luni ale anului 1775 nimic nu putea prevede diluviul, adică viitura năprasnică a apelor la începutul verii, în zona Borcii de jos, la confluența Ialomiței cu Dunărea. Ploaia nu a contenit în acel an, în toată luna lui april și mai mult de jumătate din mai. S-a întâmplat atunci ca această ploaie îndelungată să nu-i ocolească nici pe cei din centrul Europei, de unde își adună apele marele fluviu, astfel că ceea ce era de așteptat s-a petrecut.

WP_20151109_14_36_43_Pro

Aria localităților din Balta Ialomiței, desființate în 1970. Hartă expusă la Muzeul Satului din Vlădeni

Așa își începe evocarea nefastului eveniment scriitorul Gh. Burlacu în volumul publicat la Editura Semne, în anul 2003. Orginar din localitatea Vlădeni, de profesie inginer zootehnist, a publicat peste 200 de lucrări științifice de-a lungul vieții. La începutul anilor 2000, s-a dedicat studierii istoriei locurilor natale. Astfel, au ieșit de sub lumina tiparului trei volume de proză, ce reprezintă un tribut adus așezărilor istorice desființate în urma inundațiilor din 1970: Bobu, Brăilița, Chioara, Piua Petrii și Sfântul Vasile, localități-satelit ale cetății medievale Orașul de Floci.

Furia apelor capriciosului râu Ialomița a reprezentat o constantă a istoriei acestor locuri. Viitura care a acoperit ceea ce mai rămăsese din Orașul de Floci, lovit de invazii și războaie, a prefigurat dezastrul din 1970. Acesta pare să fie substratul legendei prezentate de Gheorghe Burlacu în paginile cărții sale.

CETATEA DE LUT RIDICATĂ PE O POPINĂ, ÎN UNGHIUL FĂCUT DE CONFLUENȚA IALOMIȚEI CU DUNĂREA

Ei bine, s-a întâmplat atunci ca la nivelul exagerat de mare al Dunării, apreciat că se întâmplă o dată la câteva sute de ani, cursul apei a atins cote de 25-30 mii m.c. pe secundă. În aceste condiții, întâlnind pintenul de calcar al Hârșovei, Dunărea și-a schimbat brusc direcția șuvoiului, îndreptându-l către gura de vărsare a Ialomiței, adică exact către cetatea de lut, cu consecințe catastrofale.

În numai câteva ore orașul a fost inundat, apa intrând în toate dughenele negustorilor și-n casele flocenilor, inclusiv în cele 36 de biserici, cât pretinde un călător străin c-ar fi numărat în cetate în perioada ei de înflorire.

Oamenii, luați prin surprindere, au urcat claie peste grămadă în bărcile, luntrile, barcazele și corăbiile, câte se nimeriseră la schela cetății și au plecat aiurea, care cum au văzut.

Puhoiul de apă al Dunării a continuat să rupă popina în bucăți, ducând la vale pereți, acoperișuri și copaci. Nu toți flocenii au putut să se salveze. Au pierit atunci mulți bătrâni neputincioși.

După o săptămână, nu mai mult, toată popina cu oraș cu tot dispăruseră de pe fața pământului.

Mult timp după acest diluviu nemaivăzut, fel de fel de obiecte casnice și din gospodării luate de apă au fost găsite de către sătenii din așezările din aval de cetate, de la Bertești pâna la Brăila, iar înecații, oameni, vite și în special oi, au curs la vale plută, purtate de ape până la vărsarea fluviului în Marea cea Mare.

Fotografia ne uneste de sarbatori

Așa descrie autorul potopul din acea lună iunie a anului 1775. Drept urmare, majoritatea locuitorilor care au supraviețuit s-au mutat în satele din apropiere. Alții- pribegindu-se pe apele Dunării în căutarea de locuri mai stabile… 

Cu câteva luni înainte, Orașul de Floci își trăia ultimele momente ale înfloritoarei sale istorii. La începutul primăverii, după topirea zăpezilor din munți, Ialomița inundă complet Pădurea Chiranei, unindu-se cu balta Coșcovatei, devenind o nouă Dunăre tulbure și vijelioasă. Cetatea, ridicată pe o popină, martoră a eroziunii hidraulice provocată de anterioarele revărsări ale râului, rămâne izolată de restul lumii. Iar ploaia continua să cadă.

Mai mult decât atât, râul Ialomița își schimbă matca, cu 2-3000 de stânjeni mai către miază-noapte, vârsându-se în Dunăre în locul în care altădată fusese temeiul Orașului de Floci.  Ceea ce îl determină pe autor să afirme că schimbarea cursului Ialomiței a șters orice urmă de existență a cetății medievale: „ca nimeni și niciodată să nu mai poată bănui măcar unde a fost acesta”.

Conform atestărilor istorice, Cetatea de Floci fusese întemeiată chiar înaintea descălecatului legendarului voievod Negru Vodă, pe o popină (o zonă înaltă din câmpie). Bazându-se pe mărturiile bătrânilor satului Blagodești (așezare istorică din lunca Ialomiței, căreia arheologul Emilia Corbu de la Muzeul Județean Ialomița i-a dedicat pagini întregi, fiind un nume ce provine de la o familie boierească de la Orașul de Floci), Gheorghe Burlacu confirmă teoria pe care am tratat-o pe larg în această vară într-un articol de pe site-ul adevarul.ro: Unde se află cu adevărat Orașul de Floci? 

EVALUARE DIGITALĂ

Anunțuri
Categorii: Historia magistra vitae, Momente care au schimbat cursul istoriei, Renaşterea României profunde | Etichete: , , , , , , , | 2 comentarii

Gura Ialomiței și Orașul de Floci, într-o lucrare de istorie militară din secolul al XIX-lea (autor Mihail Draghicescu)


Mihail Draghicescu- ofițer de marină din timpul Războiului de Independență

Istoricul principalelor puncte pe Dunăre de la Gura Tisei până la mare şi pe coastele mării de la Varna la Odesa (1848-1896), ediția a III-a, 1943

1.Despre localizarea vechiului Oraș de Floci (Flote)

Situat pe malul stâng al gurii de vărsare a râului Ialomița. Cum însa gura acestui râu s-a schimbat adeseori, resturile sale, care nu erau decât foarte puține se pot afla nu cu ușurință. Se crede că ele se găsesc între satul Gura Ialomiței (Giurgeni) și Piua Petrei lângă actuala schelă.

Genilie, Geografia, 1855- ruinele aflate pe locul oborului de schimb din Piua Petrei ar fi resturi ale vechii cetăți dacice Ciridava.

Avem și o notă de subsol a autorului:

Un soldat ce-l aveam ca ordonanță, din satul Gura Ialomiței, mi-a spus că pe malul stâng al Dunării, la vale de vechea gură a râului Ialomița, pe niște mici grinduri, s-au găsit multe puncte de unde țăranii sap și scot cărămizi vechi (între gurile Ialomiței și ale Gârluței).

2. Toponimia

– pe la 1084 se numea Olaci sau Oleci (Dicționar Topografic- Frunzescu)
-Un anume Waillant, citat de autor, afirma că la început s-a numit Orașul de Flossis- numele dat Naparisului după cucerirea romană. Acesta ar fi fost obiceiul colonizatorilor romani, acela de a impune denumiri din patria lor în provinciile cucerite: Flossis era un râu din Italia ce se vărsa în Marea Adriatică.

3. Întemeierea
Conform lui Grigore Tocilescu, cetatea de la Orașul de Floci ar fi fost zidită de Negru Vodă pe la 1290.

4. Decăderea

Între secolele XV-XVIII a fost o cetate însemnată din Muntenia, fiind reședință a unei căpitănii cu un corp de 1000 de ofițeri și soldați. Scopul acesteia era oprirea invaziilor turcești.

Acest oraș a căzut cu mărirea Românilor; abandonarea sa a început cu domnia fanarioților. La 1780, biserici ruinate, situate una lângă alta, pe malul Dunării, vis-a-vis de orașul Hârșova, erau ultimele resturi ale acestui vechi oraș, faimos odinioară prin întinderea comerțului său.

Categorii: Historia magistra vitae | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.