Articole etichetate cu: teroristi

SENZAȚIONAL: INTERVIU CU TATĂL MEU, aflat la București în timpul REVOLUȚIEI din decembrie 1989


  1. Cum v-a găsit Revoluția din decembrie 1989 la București?

Eram la Casa Republicii. În iunie 1987 fusesem detașat la București. Coordonam un număr de 2-300 de concentrați, în executarea lucrărilor de la Casă. La acel moment aveam gradul de locotenent major de infanterie. Aveam 31 de ani.

Cât privește momentul decembrie 1989, ca urmare a evenimentelor de la Timișoara, s-au luat măsuri de întărire a pazei Casei. Începând cu data de 20 decembrie, am fost numit șeful pazei Casei Republicii, din ordinul comandatului dispozitivului.

  1. Ce măsuri speciale s-au luat în Capitală după evenimentele de la Timișoara?

      Am fost dotați cu armament (noi, cei de la paza Casei, nu aveam). Bucureștiul a fost împânzit de patrule militare, ce au acționat până la mitingul din 21 decembrie, care a dus la căderea lui Ceaușescu. După această dată, dispozitivele care înconjurau zona CC au fost întărite cu militari care au acționat pentru închiderea anumitor artere din București. Până la moartea generalului Milea, aceștia au acționat în felul următor: s-a executat foc la intimidare (în plan vertical). Se observa noaptea, când eram de pază. După fuga lui Ceaușescu, aceștia au pactizat cu “strada”, unii rămânând chiar în dispozitivul de apărare a Televiziunii.

  1. După fuga lui Ceaușescu, ați observat ceva deosebit?

În ziua de 23, m-am deplasat în Vitan (sediul unității), pentru rezolvarea unor probleme administrative. Pe drum, am trecut prin centru cu o mașină militară. Toată lumea arăta semnul victoriei și striga Armata e cu noi. Apăruseră deja zvonurile despre teroriști. Foarte mulți cetățeni de pe stradă veneau la unitate cu diferite zvonuri.

Directoarea unei grădinițe din Vitan a venit la noi și ne-a spus că sunt teroriști în clădirea grădiniței. Ne-am înarmat ca pentru luptă de stradă și ne-am deplasat pentru efectuarea unui control. Nu am găsit pe nimeni. Am intrat inclusiv în subsolul clădirii, unde era depozit de alimente. Directoarea spunea că o persoană i-a semnalat faptul că o trupă de teroriști au intrat în cămin. Aceștia puteau produce acțiuni de diversiune (de exemplu, să ia copii ostatici).

Am rămas la unitatea din Vitan și pe timpul nopții. O mașină tip TV, civilă, a oprit pe stradă dincolo de limita identificării pentru noi. Mașina era dotată cu un simulator de armă automată. Noi foloseam la aplicații așa ceva, în scopul economisirii muniției. A staționat timp de 3-4 minute (5-6 serii de gloanțe). A plecat mai departe.

Între timp, concentrații din Vitan, care s-au retras din Casă (în perioada Revoluției s-au oprit lucrările), au sărbătorit cu mult alcool și, în euforia bahică, au vrut să se deplaseze în Piață ( la Sala Palatului). După discuții lungi cu ei (având în vedere că exista pericolul să fie confundați cu teroriștii, apărând subit noaptea acolo) și ca urmare a imitației de tragere cu mitraliera făcută de mașina anterior menționată, le-a pierit elanul și au rămas pe loc.

Exista o întreagă fabrică de zvonuri ce ni se aduceau și erau transmise și prin Televiziune. Se crease o stare de insecuritate a cetățenilor. Zvonacii veneau mereu la poarta unității.

Pe 24, m-am întors la Casa Republicii. Era un climat de insecuritate și incertitudine. Aici am primit vestea capturării lui Ceaușescu.

  1. Cum s-a desfășurat activitatea de pază în această perioadă?

Paza a fost întărită cu ofițerii care erau disponibilizați de la munci și, după capturarea lui Ceaușescu, și cu cadrele disponibile din Securitate.

Exista multă confuzie și lipsă de autocontrol din partea multora dintre colegii mei. De altfel, o patrulă care acționa în zona dintre Ministerul Apărării și Casa Republicii a avut impresia că într-o macara se află o persoană. Bineînțeles că a fost catalogată drept terorist și s-a executat foc asupra macaralei. Gloanțele ricoșau din macara, fiind orientate către sediul Ministerului Apărării, care era păzit de militari. Aceștia, la rândul lor, executau foc asupra macaralei, crezând că sunt atacați din macara. După un timp, m-am deplasat la cel care conducea patrula și i-am ordonat să înceteze focul. Au încetat și militarii de la Minister. În zona apropiată a Casei Republicii, de pe clădirile în construcție, se executau focuri răzlețe către Casă, fără să se tragă în oameni.

Mă obișnuisem cu sunetul simulatoarelor de foc, deoarece acestea nu aveau zgomotul și cadența unei arme normale.

  1. Cum s-a ripostat la aceste așa- zisele focuri de armă?

      Militarii din pază s-au baricadat în Casă, alții au ocupat poziții la punctele de control, la gard. A doua zi, am ordonat să nu se mai riposteze la simulatoare, fapt care a dus la încetarea acțiunilor de pe cladirile din jur. Au continuat totuși, direcționând acțiunile către o unitate de pompieri aflată în zona Izvor. Acțiunile cu simulatoarele au continuat până după Revelion.

  1. Cum a continuat și s-a manifestat această stare de anarhie în Capitală?

Zvonurile vizau crearea unei stări conflictuale între noi și Ministerul de Interne. De exemplu, spuneau că miliția execută acțiuni diversioniste în oraș. Alții ne avertizau că Securitatea acționează împotriva Revoluției. Se vehicula că anumiți copii crescuți în centrele de plasament acționează în favoarea lui Ceaușescu.

Un coleg de la pază a executat foc asupra unui autobuz cu militari după ce a căzut în capcana unui zvon (un autobuz cu teroriști urma să treacă pe „13 septembrie”).

La mine au venit persoane care îmi ofereau sute de arme noi, sustrase din depozitele fostelor Gărzi Patriotice.  Le-am solicitat să facă o evidență la distribuirea armamentului și muniției. Dar, din păcate, nu s-a ținut cont. Vedeam pe stradă civili cu arme în spinare. Este posibil ca multe decese să se fi provocat din cauza unora care nu aveau experiență în mânuirea armelor. Un coleg a murit în zona Drumului Taberei, fiind împușcat pe timp de zi.

Magazinele fuseseră sparte și distruse. S-au luat alimente și televizoare. Climatul era de insecuritate și de confuzie.

După Revelion, situația s-a mai ameliorat. Pe timpul zilei era liniște. Magazinele s-au reaprovizionat.

  1. O amintire frumoasă din timpul Revoluției.

În ziua de Crăciun, era liniște. Așteptam denodământul cu Ceaușescu. Pe bulevardul 13 septembrie, se auzea un grup de tineri care cântau colinde tradiționale românești. Mergeau din bloc în bloc. În atmosfera aceea tensionată, mi-au mers la suflet. Ulterior , i-am văzut și la televizor. Erau studenți.

Anunțuri
Categorii: Momente care au schimbat cursul istoriei | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.