Școlile private low-cost,un model de succes ce prefigurează o revoluție globală a educației?


downloadCând spunem școli private,ne gândim imediat la ceva ce ține de apanajul elitelor.Pentru toți ceilalți,există sistemul public de învățământ.Dar ce se întâmpla atunci când avem o clasă de mijloc în ascensiune,care dorește să primească în schimbul impozitelor plătite către stat, servicii educaționale de calitate pentru copiii membrilor acestei pături sociale?

Charles Kenny,cel care în numărul din martie 2014 al revistei Foreign Policy scria despre activismul clasei de mijloc,previzionat pentru următoarele decenii, abordează în ediția din mai a cunoscutei publicații americane, subiectul sensibil al stării educației de pe mapamond.

Charles Kennny,titular șef la Centrul pentru Dezvoltare Globală (un think-tank american cu sediul la Washington)

Charles Kennny,titular șef la Centrul pentru Dezvoltare Globală (un think-tank american cu sediul la Washington)

Mr. Charles Kenny inserează în articol câteva critici usturătoare pentru cei care lucrăm în această branșă,care merită totuși consemnate.Eu unul accept criticile dumnealui.Pentru mine,acestea încă mai pot avea un efect constructiv.

„Deși la nivel mondial tot mai mulți copii se duc la școală în fiecare dimineață,nu este foarte clar dacă aceștia și învață ceva în sălile de clasă ” –Asta a durut :)))

„Dar cea mai mare problemă este că profesorii nu sunt interesați să îi ajute pe copii să învețe.Sunt plătiți pentru a urma o programă școlară,nu și pentru a se asigura că elevii și rețin ceva din aceasta” -Pe asta am simțit-o până în…

beautiful-treeIdeea centrală a articolului este succesul școlilor private apărute în număr mare în ultimul deceniu,în special în țările în curs de dezvoltare.Este dat exemplul Indiei,unde 28 % din copii ce locuiesc în mediul rural și peste două treimi din cei de la orașe urmează cursurile unor școli private,unde cheltuielile părinților se limitează la doar 10 cenți pe zi.O taxă simbolică pentru statele occidentale.dar o sumă mare pentru o țară în care venitul pentru fiecare persoană este de 565 de dolari pe an.Cu toate acestea,cetățeanul mediu din India preferă să facă această investiție,refuzând sistemul de educație finanțat de la bugetul statului.Asta în condițiile în care finanțarea per elev în aceste școli private este la nivelul de o treime din cea oferită de către școlile publice,situație ce ne dă de gândit.Un fenomen ce ridică multe semne de întrebare și care trebuie studiat cu atenție:Ce îi motivează pe acei profesori plătiți mult mai prost decât cei din școlile de stat(autorul afirmă că salariile lor sunt de 5 ori mai mici !) să stimuleze elevii pentru obținerea unor performanțe cu mult superioare?(conform analizei a doi economiști indieni de la Banca Mondială și Universitatea din California,elevii din aceste școli obțin în mod frecvent scoruri semnificativ mai mari la mai multe dintre teste).

„Testul final,însă,este ca elevii să învețe ceva,nu doar să frecventeze școala”

  • Charles Kenny combate în final  pe „neoliberalii” ( să nu îl uităm pe Milton Friedman) care vedeau ca pe o unică soluție de redresare privatizarea în masă a sistemului educațional.Dacă aș face un top format din 10 idei tâmpite pe care le-am citit vreodată pe net, aș include în primele poziții ale topului pe cea enunțată  într-un comentariu la un articol de pe site-ul Adevărul.ro (în care,bineînțeles,era dezbătută problema educației din România).Acel „luminat neoliberal” propunea pentru școlile românești modelul de privatizare  MEBO (Management Employee Buyouts),care a avut un „deosebit succes”  la noi,în anii de tranziție.O școală,care nu face altceva decât să producă inteligență,este catalogată ca fiind o unitate economică și transformată în societate pe acțiuni,angajații școlii având prioritate la cumpărarea acțiunilor.Într-o țară în care le-am văzut pe toate în ultimii 25 de ani,asta ar mai fi lipsit.

Mai multe detalii despre acest sistem educațional low-cost,implementat în statele în curs de dezvoltare,puteți găsi accesând linkul următor:

http://egwestcentre.com/research/affordable-private-schools-in-developing-countries/

Anunțuri
Categorii: SOCIETATE | Etichete: , , , , , | 3 comentarii

Navigare în articol

3 gânduri despre „Școlile private low-cost,un model de succes ce prefigurează o revoluție globală a educației?

  1. India e un exemplu perfect pentru a construi un articol: dinastia Ghandi e istovita si orice dinastie istovita e mancata de corupaciune. Cand statul e corupt, serviciile publice sufera primele. Si care e primul si cel mai vulnerabil? Invatamantul. Nu stiu daca un astfel de model ar functiona intr-o tara cu servicii mai bune, cum ar fi Canada, de exemplu. Nu ca in Canada ar fi raiul pe pamant…
    Si apoi mai e o intrebare, citind articolul: termenul global mi se pare „alunecos”. Suntem atat de diferiti, fundamental diferiti, ca o solutie unica, fie ea diversificata in modul de aplicare, pare o abordare colectivista.

    • Sunt în totalitate de acord cu dumneavoastră.Cu o singură mențiune-autorul acestor studii se concentrează în special pe țările în curs de dezvoltare,nefiind luat în calcul Occidentul dezvoltat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.