Gura Ialomiței și Orașul de Floci, într-o lucrare de istorie militară din secolul al XIX-lea (autor Mihail Draghicescu)


Mihail Draghicescu- ofițer de marină din timpul Războiului de Independență

Istoricul principalelor puncte pe Dunăre de la Gura Tisei până la mare şi pe coastele mării de la Varna la Odesa (1848-1896), ediția a III-a, 1943

1.Despre localizarea vechiului Oraș de Floci (Flote)

Situat pe malul stâng al gurii de vărsare a râului Ialomița. Cum însa gura acestui râu s-a schimbat adeseori, resturile sale, care nu erau decât foarte puține se pot afla nu cu ușurință. Se crede că ele se găsesc între satul Gura Ialomiței (Giurgeni) și Piua Petrei lângă actuala schelă.

Genilie, Geografia, 1855- ruinele aflate pe locul oborului de schimb din Piua Petrei ar fi resturi ale vechii cetăți dacice Ciridava.

Avem și o notă de subsol a autorului:

Un soldat ce-l aveam ca ordonanță, din satul Gura Ialomiței, mi-a spus că pe malul stâng al Dunării, la vale de vechea gură a râului Ialomița, pe niște mici grinduri, s-au găsit multe puncte de unde țăranii sap și scot cărămizi vechi (între gurile Ialomiței și ale Gârluței).

2. Toponimia

– pe la 1084 se numea Olaci sau Oleci (Dicționar Topografic- Frunzescu)
-Un anume Waillant, citat de autor, afirma că la început s-a numit Orașul de Flossis- numele dat Naparisului după cucerirea romană. Acesta ar fi fost obiceiul colonizatorilor romani, acela de a impune denumiri din patria lor în provinciile cucerite: Flossis era un râu din Italia ce se vărsa în Marea Adriatică.

3. Întemeierea
Conform lui Grigore Tocilescu, cetatea de la Orașul de Floci ar fi fost zidită de Negru Vodă pe la 1290.

4. Decăderea

Între secolele XV-XVIII a fost o cetate însemnată din Muntenia, fiind reședință a unei căpitănii cu un corp de 1000 de ofițeri și soldați. Scopul acesteia era oprirea invaziilor turcești.

Acest oraș a căzut cu mărirea Românilor; abandonarea sa a început cu domnia fanarioților. La 1780, biserici ruinate, situate una lângă alta, pe malul Dunării, vis-a-vis de orașul Hârșova, erau ultimele resturi ale acestui vechi oraș, faimos odinioară prin întinderea comerțului său.

Anunțuri
Categorii: Historia magistra vitae | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.